Ziua de 10 Mai are o importanță aparte în istoria României, fiind legată de trei momente esențiale din timpul domniei Regelui Carol I, care a condus țara timp de 48 de ani, între 1866 și 1914.
Prima semnificație a zilei este sosirea Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în România. La 10 mai 1866, acesta intra în București, întâmpinat de peste 30.000 de oameni la Băneasa, și depunea jurământul ca domnitor al României, moment ce a marcat începutul unei perioade de modernizare a statului român.
A doua semnificație este legată de Independența României. După discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai 1877, Carol I a promulgat pe 10 mai legea prin care era oficializată Independența de Stat și desființat tributul către Imperiul Otoman.
Tot la 10 mai, în anul 1881, Parlamentul a votat transformarea României din Principat în Regat, iar Carol I a devenit primul Rege al României.
Între 1866 și 1947, 10 Mai a fost Ziua Națională a României. Sărbătoarea a fost interzisă mai întâi în timpul ocupației germane din 1917, iar apoi de regimul comunist după abdicarea forțată a Regelui Mihai I.
Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui și sărbătoare națională, statut recunoscut oficial prin Legea nr. 103/2015.
