Am urmărit (în reluare, recunosc) cu deosebit interes emisiunea de ieri în care invitat a fost domnul primar Volosevici. Dintre toate subiectele atinse, recunosc, cel mai de impact a fost cel cu ciorile. Da, a bătut de departe toate celelalte probleme. Iar când am auzit că domnul Volosevici vrea să „contracteze un uliu” am zis că leșin de râs în prima fază. Am crezut că glumește în avans pentru 1 aprilie, zău. Dar nu glumea…
Au urmat glumele în familie: „Acum plătim din taxe și impozite și pentru ulii, nu ne ajung cei contractați deja?!?!” sau „Oare cât va primi uliul spor de condiții vătămătoare?” sau „O să sperie uliul și cărțile de identitate nu numai ciorile… Nuu, alea sunt speriate deja!”… și alte asemenea.
Eh, după tirada de glume a urmat perioada de documentare. Oricât ar părea de hilară, soluția ar putea fi viabilă. Am citit, se pare că ar funcționa. Daaaar… totul este doar o soluție temporară. Dacă, așa cum a afirmat și domnul primar, în 2010 a funcționat (nu știu, nu eram în Ploiești la vremea respectivă), este clar că a fost doar o soluție temporară. Și atunci ce facem pe termen lung? Angajăm anual ulii? Și, dacă se schimbă primarul peste 4 ani și cel nou nu crede în această soluție, ce facem? Ne umplem iar de ciori? E o întrebare cât se poate de pertinentă, zic eu… Ce facem cu ciorile pe termen lung?
Recunosc, ne plimbăm des pe Bulevardul Castanilor, pe noi problema ciorilor „ne arde”, ca să zic așa… Miroase îngrozitor, mai ales vara. Băncile sunt dar nu sunt folosibile… e nasol rău. Nu vorbim de norocul care poate cădea în capul tău… la propriu… oricând.:))))
Pe de altă parte, la noi ciorile sunt varianta îmbunătățită de bau-bau. „Hai acasă, copile, că s-a lăsat seara și vin ciorile!”. „Nu mergem în parc, sunt ciori acolo și sar pe noi!”. Mai nou am ajuns și la… „Intră în casă de pe balcon că s-a făcut întuneric și vin ciorile!”. Dar, dacă vor dispărea, vom găsi soluții și pentru astfel de situații. Măcar să dispară…
Problema ciorilor nu este nouă, și nu este doar a Ploieștiului. De-a lungul anilor ea a mai apărut prin diverse orașe din țară. Unele au reușit să o rezolve, altele nu.
Au fost cazuri, ca cel de la Sfântu Gheorghe din 2016, când orașul a reușit să scape de ciori care au migrat… la Brașov! :)) Deci, practic, au aruncat problema în curtea vecinilor. Și totuși… cum au reușit?
După ani de studii s-a ajuns la concluzia că, dacă nu lași păsările să doarmă, atunci ele vor pleca de bună-voie. Așa că s-a purces la acțiune. Un grup de voluntari au ieșit cu lanterne și sirene în fiecare dimineață și seară ca să gonească ciorile. Și au reușit. După primul an în care s-a demonstrat că acțiunea a avut efect, primăria a decis să susțină financiar proiectul. După trei ani au scăpat de ciori.
Și totuși… ce s-a întâmplat cu ele? Așa cum spuneam mai sus, au migrat la Brașov și împrejurimi.
Este asta o soluție și pentru Ploiești? Probabil că da, pentru că nu ne mai interesează ce se întâmplă cu ele odată plecate de aici. Dar… nu cred că e corect. În plus, odată ce uliul pilos de la primărie își va înceta contractul, ele vor reveni clar. Au mai făcut-o, nimic nu le împiedică să o facă în continuare. Și atunci? Ce facem pe termen lung?
Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus a venit cu o soluție în 2019, atunci când aceeași problemă o avea Sibiul. După ce au studiat comportamentul înaripatelor au ajuns la concluzia că ar trebui realizată o strategie pentru a se înființa așa-zisele „zone de cuibărit”.
Ciorile tind să populeze arealurile în care găsesc condiții propice pentru cuiburi: copaci înalți, cu frunziș des. Atunci când zonele cu copaci au dispărut de la marginea orașelor, păsările au migrat acolo unde au găsit loc: în parcurile și zonele cu copaci din orașe. Degeaba găsești o soluție să le alungi pe termen scurt, pentru că vor reveni în fiecare sezon.
Și atunci ar trebui lucrat pe două fronturi: pe de o parte alungarea lor din zonele unde deranjează, cu ulii, sirene, lanterne, distrugerea de cuiburi sau orice altceva, și, pe de altă parte, pe termen lung, ar trebui să se pornească un plan de plantare a unor copaci cu creștere rapidă la periferia orașelor. Astfel, le alungi din oraș și le dai un loc unde să se ducă, astfel încât să nu mai caute pâlcurile de copaci din zona urbană.
Dar, ca de obicei, la noi se gândesc doar soluții temporare… să dureze cât un mandat, de obicei. E mai complicat și mai costisitor și mai multă bătaie de cap să o gândești pe termen lung. E ca faza cu… te ține televizorul până expiră garanția, apoi crapă. Așa și cu ciorile și ulii. Va veni uliul anual și va alunga ciorile… până expiră mandatul. Apoi problema va reveni.
În concluzie, domnul primar Volosevici, e posibil să aibă dreptate. Angajăm uliul, scăpăm de ciori. Cel puțin în mandatul dânsului avem șanse. Dar ce facem după? Ciorile vor reveni cu siguranță dacă nu este gândită o soluție pe termen lung, ca cea cu plantarea arborilor cu creștere rapidă la periferia orașului. Este viabilă această soluție în Ploiești? E cineva interesat să o pună în aplicare?
Aveti dreptate. Copacii de la marginea orasului ar fi o solutie viabila atat pentru ciori cat si impotriva poluarii, stimularea precipitatiilor, ca spatiu verde sau oprirea zapezii iarna. Pe de alta parte poate angajam uliul pe perioada nedeterminata cu sporul de stress aferent ( nu este usor sa faci fata singur la atatea ciori).
Dintre toti nimeni nu vede solutia clara: toaletarea copacilor! Micsorarea inaltimii si a ramurilor, astfel incat aceste ciori sa gaseasca mai putin loc de dormit si cuibarit!
Numai ca in Romania nu se stie ce inseamna toaletare. Cautati „toaletare copaci romania” pe google si minunati-va.
Cînd eram copii acum 50 ani ,ne jucam in curtea școlii.Tin minte că unul din copii a găsit o cioara moartă,a aruncat-o pe o creangă din pom și a rămas agățată acolo.Atunci au dispărut toate ciorile din zonă! …….poate funcționează și acum!
Nu sunt mare fan Volo dar daca ii iese pasenta si cu anveloparea blocurilor, cam tre’ sa recunoastem ca omul are rezultate …cel putin pe termen scurt.