Am fost la Bunica Maria și i-am văzut bucătăria.

Precizez din start că n-am mai comandat ceva de mâncare de la ei pentru că am tot fost pe drumuri săptămâna asta. M-aș fi riscat, având în vedere valul de comentarii pozitive pentru ei, și negative pentru mine, pe care le-a iscat textul meu despre experiența pe care am avut-o vineri cu hamsiile. Ca reacție la articol, m-a sunat patronul, Sebastian Niculescu. Am avut o primă conversație suficient de politicoasă și cerebrală încât să mă facă să fiu curios și să merg, să văd ”adevărata Bunica Maria”, pentru că, spunea el, ceea ce văzusem eu în curte nu era sediul Bunicii.

Ieri m-am dus din nou pe Buzăului 2, în buricul târgului, vizavi de biserica Sfânta Vineri. De pe trotuar, nu am sesizat aproape nimic schimbat la locație, același gard cam terminat, aceleași două ruine în curte.

Față de vineri, am avut parte de două excepții: poarta aia cam ușor înclinată era deschisă (vineri n-am putut să o deschid), iar banner-ul care semnala prezența bucătăriei Bunica Maria era în spatele ruinei de la stradă, abia vizibil. Eram așteptat 😊

Știind asta, am intrat în curte, am trecut printre cele două clădiri foooaarte prost întreținute și, în spate, am avut plăcuta surpriză să aflu de ce erau nervoși așa rău fanii. În spate se afla leopardul: o clădire renovată, care arată destul de bine și, foarte important, igienic.

Iarăși important în opinia mea de gurmand prețios, bucătăria este la vedere – fix, dar fix la intrare. M-a surprins plăcut să văd asta. În cap mi s-a derulat automat următorul raționament: comanda de vineri fusese preparată aici, și nu în casa groazei din față. Dacă a fost preparată aici, atunci a fost cât se poate de sigură pentru cei care au gustat din ea.

M-a primit Andreea Nica, managerul, o domnișoară politicoasă și profesionistă,  și ”Sufletul Afacerii”- am denumit-o eu -, o doamnă în vârstă, care ”nu dorește să-i menționăm numele”. Cu dânsa am stat de vorbă și mi-a făcut plăcere, chiar dacă discuția a fost destul de vitrionată pe alocuri.

”Foarte supărată pe răul pe care i l-am făcut”, mi-a arătat în primul rând bucătăria: ”aici preparăm mâncarea, domnule ziarist, nu în clădirea din față, care nu e a noastră”. Mi-a spus asta suficient de apăsat cât să mă facă să mă uit în jur să văd dacă nu are la îndemână vreo friteuză cu ulei încins. N-avea.

Mi-a plăcut ce am văzut acolo. Totul era ultra igienic și ultra curat. Adică bucătăria este atât de în regulă, încât, după ce am văzut-o, n-am nicio reținere în a vă sfătui să comandați de la Bunica Maria. Tind să cred că așa este în mod obișnuit, pentru că rar am văzut atâta dedicare pusă într-o întreprindere, cum am văzut aici.

Asta m-a și impresionat cel mai mult și m-a determinat să scriu cât mai rapid aceste rânduri – nu este corect ca oamenii care lucrează aici să sufere din cauza unei neînțelegeri.

N-am mai făcut poze. Sunt foarte corecte cele pe care le găsiți aici: https://www.facebook.com/bunicamariaploiesti/photos/pcb.258587229102009/258586749102057

Lăsând la o parte gustul sau consistența mâncării (la un moment dat o să revin cu o cronică pe această temă, fiți siguri), am clarificat motivul principal care a generat textul meu: sediul insalubru.

Deși stă foarte bine la prezentarea online, ”fizic” Bunica Maria are o problemă: sediul amplasat în spatele a două clădiri foarte prost întreținute, cu care împarte aceeași curte și printre care trebuie să treci pentru a ajunge la ea.

Combinată cu o poartă încuiată, absența unui banner explicit sau a unor alte forme de indicare a prezenței, poziționarea sediului creează oricărui client de bună credință, dar care nu cunoaște locația, imaginea unui loc de evitat. Adică fix imaginea descrisă de mine.

Am ieșit din sediu cu doamna, i-am arătat ce am văzut. A fost oarecum de acord cu mine. O înțeleg că era nedumerită, am văzut cât suflet pune în această afacere. Cu asta m-a cucerit.

Sper ca și dânsa să înțeleagă că o prezență mai bine semnalată, o va scuti de multe viitoare probleme. Și, probabil, îi va crește cu câteva procente vânzările.

Odată clarificat acest aspect, promit să revin cu o cronică a ceea ce se gătește acolo.

N-o să mai comand hamsii, pentru că au fost scoase din meniu, însă o să testez alte mâncăruri, sperând că incidentul de vineri s-a datorat doar unui nefericit concurs de împrejurări.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal

5 COMENTARII

  1. insa, prima parere/reactie/experienta s-a bazat pe o comanda, nu tocmai reusita.. si apoi cum au putut pleca din bucatarie acele hamsii.. lor nu le a mirosit a fi stricat… haide mai ma lasi…foarte rau ca le canti in struna…

  2. Poate data viitoare, inainte sa postati ceva aiurea, discutati si cu firma in cauza si faceti vizita inainte sa aruncati cu kko. Ar fi jurnalistic corect… zic eu

  3. Hotaraste- te!….ori erau hamsii stricate ori nu….păi trebuiau închiși direct!!!!
    Ce concurs nefericit de împrejurări????
    V-au convins sa taceti???
    Aveti copii? Ce s ar fi intamplat daca un copil mânca din acel meniu???
    Rusine sa le fie!!
    Ce inseamna bucătărie curata???
    Sa dai oamenilor mancare stricată???

  4. Hai nu mai fiti rai, aveau masti performante la nas si mirosurile nu mai erau perceptibile.
    Poate erau masti de gaze mai stii.
    Or fi luat hamsiile de la Hale ca acolo pestele pe care il alegi nu este acelasi cu cel pe care il primesti.

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău