Vineri la prânz, colegii mei au avut poftă de o ciorbă. Au ales să încerce ”ceva nou”. Printr-o și mai proastă inspirație, au ales să comande de la www.bunica-maria.ro, pentru că site-ul este foarte bine făcut – felicitări firmei care l-a creat. Cum calitatea mâncării este o chestie subiectivă, n-o să vă spun nimic despre gustul, mirosul și aspectul îndoielnice ale tuturor mâncărurilor primite. Mă gândesc să nu fim noi mai fițoși, așea… mai fusion, și să nu știm apreciem o  mâncare făcută ”după rețeta bunicii”.

UPDATE: Înainte de a citi prima noastră experiență, autorul a revenit la „Bunica Maria”, unde a descoperit lucruri interesante.

Citește mai multe detalii aici: Am fost la Bunica Maria și i-am văzut bucătăria.

Probabil din cauza asta toți, dar absolut toți cei care au comandat, s-au oprit după primele înghițituri și au preferat să rămână torturați de glicemia crescută la cote alarmante.

În urma anchetei jurnalistice pe care am făcut-o printre ei înainte de a scrie acest text, pot să vă transmit următoarele opinii la rece. Un coleg a fost mulțumit de clătite – îl suspectăm că are SARS Cov-2, cunoscut popular drept Covid.

O colegă n-a avut nimic de comentat la cartofii cu brânză: ”eu am putut să-i mănânc aproape pe toți”, a zis. Ea nu e nici măcar vaccinată.

O altă colegă, mai prețioasă de felul ei, a descris ciorba de burtă primită și nemâncată ca fiind: ”ca zeama de mucenici, dar mai subțire”.

Văzând pozele cu sediul, doi colegi și-au dat palme: ”Băăă, tu îți dai seama că de aici am mâncat noi?”. Așa cum vă spuneam, acestea pot fi catalogate drept reacții subiective, ale unor consumatori pretențioși.

Eu vă spun despre mine, om care a făcut armata, deci consumator mai puțin pretențios.

Ca împărat al tuturor proștilor pofticioși de pe lumea asta, ”nu știu ce a fost în capul meu” (sanchi, absența creierului) și am comandat hamsii prăjite cu lămâie și mujdei. Odată venită comanda, prima reacție inocentă a unui coleg a fost: ”nene, ce pute așa? Curierul, sau mâncarea?”.

Era clar că livratorul sigur nu, pentru că părea un om la locul lui, politicos și îngrijit. M-am apropiat de sacoșa cu hamsiile. Doar atât am putut – să mă apropii la vreun metru. Din cauza mirosului, mi-a venit să vomit. Am scos-o afară și, din pură curiozitate, am desfăcut-o.

Să cad lângă ea. Cred că mulți știți cum miroase peștele împuțit, dar pun pariu că habar n-aveți cum miros chestiile care arată hamsiile de la Bunica Maria prăjite în ulei de floarea soarelui. Nu vă descriu. Zici că mai fuseseră mâncate odată și reambalate.

M-am enervat. Le-am pozat, le-am sigilat și am plecat în trombă către sediul Bunicii Maria, să nu se desigileze, să cad cu capul către volan.

Pentru organele de control cum ar fi DVS și DSP care citesc acest text și s-ar gândi să aibă curiozitatea să treacă pe acolo, să știți că adresa de pe site: Strada Buzăului 2, Ploiești 100165, este corectă.

Când am ajuns la adresă, am uitat și de hamsii!!!

Nu mi-a venit să cred că în Ploiești, în centrul Municipiului Capitală de Județ plus fostă Capitală a Republicii, o astfel de proprietate precum cea pe care o vedeți în poze poate fi sediu de ceva.

În plus, n-am avut cu cine să am o discuție academică pe marginea rețetei de hamsii prăjite împuțite, deoarece poarta stabilimentului era încuiată. Cum ar veni, acolo se fierb oale cu circuit închis și se vând la proștii pofticioși doar prin intermediul internetului.

În concluzie, mare grijă pe mâna cui încredințați papilele voastre și fiți cât se poate de atenți la site-urile bine construite, care nu prezintă poze ale locului în care este preparată mâncarea pe care o comandați.

1 de 9