Caz. Vineri a decedat ”de covid”, la Spitalul județean din Ploiești, un cetățean român plătitor de o viață a tuturor taxelor și impozitelor posibile. Trecut de 70 de ani, omul avea ”comorbidități”. Oarecum normale după o viață de muncă grea, în condiții adeseori inumane. Ghinionist, a ales ziua cea mai nefericită în care să moară.
Vineri, la SJU Ploiești, se închide serviciul de anatomo – patologie. Stă închis până luni ”din lipsă de personal”. Corpurile celor decedați de covid ”sunt depozitate” în condițiile pe care le-ați văzut, și asupra cărora nu insist din respect pentru toate familiile care au pierdut ființe dragi.
Din nefericire, în ultimele luni am avut ocazii să văd dramele prin care trec familiile care pierd câte un om drag. Este greu să își imaginezi starea de confuzie, de șoc și durerea uriașă prin care trec apropiații decedatului de covid. De cele mai multe ori, ultima imagine cu el în viață este momentul în care este urcat în salvare, terminat.
Pe durata internării, este aproape imposibil să afli informații despre evoluția stării sale. În momentul anunțării decesului, rămâi năuc. Nimeni nu-ți spune ce urmează, ce ai de făcut.
Afli, pe rând, de la diverși, că ”îl vei ridica în sicriu închis”, că trebuie să duci sicriul ”direct” la cimitir cu ”firme specializate”. Desigur, oarecum știai de la televizor că nu ai voie să iei contact cu cadavrul, să jelești, să faci pomană etc. Ești ca într-un coșmar din care, ca să scapi, trebuie să rezolvi un puzzle gândit de un sadic.
Totuși, nimeni nu te pregătește pentru ce e mai greu: contactul cu birocrația vicioasă a Evidenței Populație de la Primăria Ploiești. Pentru că, din câte am înțeles, ”toți morții de covid” de la Județean trebuie să primească certificatul de înhumare, obligatoriu, de la acest serviciu.
Revin la caz. Luni, odată rezolvată birocrația de la județean, trupul decedatului este urcat în mașina de pompe funebre, special pregătită. Acolo, fiica află de la șofer că nu poate merge fără certificatul de înhumare la cimitir, unde aștepta preotul.
Lasă coșciugul în grija șoferului și, în jurul orelor 12.40 ajunge pe bulevard, la ”înhumări, la evidența populației”. În față 8 – 10 persoane, dintre care un domn din Buzău, într-o situație similară – cu decedatul în mașina de pompe funebre așteptând certificatul.
În jurul orei 12.50, doamna de la înregistrare anunță că nu mai preia niciun dosar până la ora 14.00 deoarece începe ”programul de dezinfecție a biroului”. Oamenii sunt bulversați: ”dar…, doamnă…, așteptăm cu morții în mașini!”, îi zic în timp ce doamna își strânge lucrurile și închide biroul.
Intri pe site-ul instituției: http://www.ploiesti.ro/SPCLEP/2020/program%20decese.pdf și constați că, într-adevăr, așa este: în fiecare zi, de luni până vineri, acest birou face dezinfecție între orele 13.00 și 14.00 iar acest lucru nu a deranjat și nu deranjează pe nimeni.
Creează puțin disconfort ălora care așteaptă respectuoși, cu decedații de covid în mașină. Dar e treaba lor, nu e așa? În fond, cine îi pune să vină cu morții la ei, la birou, fix în timpul programului de dezinfecție?
Nimeni nu le-a sugerat acestor doamne și domni că dezinfecția, fiind un serviciu special, este indicat să fie făcută în ore speciale, în afara programului de lucru. Pentru sănătatea lor, nu de alta, că nu știi cer efect pot avea aburii dezifectanților asupra organismului uman și, din câte ne-am informa, încă nu se oferă spor de pericol pentru asta.