Ani de zile a fost sufletul și „motorul” Fundației Comunitare Prahova. Un liant între numeroasele proiectele umanitare derulate în județ şi cercurile de donatori. S-a pus mereu pe sine, dar și întreaga sa muncă în slujba binelui, iar azi continuă să facă același lucru, dar altfel. Azi o cunoaștem pe Isabela Alexe, psiholog clinician și psihoterapeut cu drept de liberă practică, din postura sa de om care, în cabinetul său, are o singură misiune: aceea de a vindeca suflete.
În cabinetul său, Isabela povestește că nu „face” ea schimbarea, ci însoțește cu respect, claritate și instrumente potrivite. Pentru ea, orice nouă interacțiune e o provocare. Asta deoarece ființa umană este unică și nu există rețete șablon care să fie aplicate. Totul ține de chimie, pentru ca terapia să dea roade.
În rândurile de mai jos, citiți un interviu „de suflet” cu specialistul care a înțeles că „bolile sufletului” devin cu atât mai grele dacă rămân nevăzute. „Când le aducem în cuvinte, pot fi conținute, înțelese și își găsesc drumul spre ameliorare”.
Cine este omul, dar și profesionistul Isabela Alexe, pentru cei care nu te cunosc?
Sunt Isabela Alexe, sunt ploieșteancă get-beget, psiholog și psihoterapeut. Lucrez integrativ, cu rădăcini în psihodramă clasică, hipnoterapie, terapie cognitiv-comportamentală și schema therapy. Am licență în psihologie și master în psihologie clinică, hipnoză și intervenții de scurtă durată.
Timp de peste 15 ani am construit proiecte de dezvoltare comunitară: am identificat nevoi reale, am folosit eficient resurse, am susținut echipe și oameni în momente-cheie, adesea contra-timp, mereu cu standarde înalte de profesionalism.
O experiență de viață, care m-a întors, cu și mai multă convingere, spre munca unu-la-unu din psihoterapie, unde fiecare pas făcut de o persoană creează o schimbare în viața sa și, implicit, în relațiile și comunitățile din care face parte.
Când a fost deschis cabinetul si cum îi ajută Isabela Alexe concret pe prahoveni?
Cabinetul funcționează deja de aproape un an, în noiembrie sărbătorim primul an de funcționare, dar practica mea de psiholog a început încă din 2005. Deși am activat peste 15 ani în filantropie și dezvoltare comunitară, am rămas aproape de psihologie prin formările pe care le-am făcut și prin dorința de a-i ajuta pe cei de lângă mine.
De-a lungul timpului am văzut că schimbarea durabilă pornește din interiorul fiecăruia, iar ecoul ei se simte în familie, în echipă și în comunitate.
Acum ajut prin ceea ce știu să fac cel mai bine: în cabinetul meu de terapie, dar și on-line, creez un spațiu sigur, cald și exigent profesional, în care oamenii își (re)descoperă resursele și își consolidează încrederea în sine și în propriile alegeri. Psihoterapia este o întâlnire la jumătatea drumului: nu „fac” eu schimbarea, ci însoțesc cu respect, claritate și instrumente potrivite.
Care sunt serviciile pe care le oferi oamenilor care au nevoie de terapie?
Oamenii care caută sprijin vor primi servicii clare și adaptate nevoilor lor, cu grijă, confidențialitate și structură. Un proces de psihoterapie presupune întâlnire inițială, pentru înțelegerea situației și a contextului, stabilirea obiectivelor terapeutice. Tot de la început se formulează și direcția terapeutică, ce subiecte se discută, frecvența ședințelor, prezentarea tehnicilor.
Tehnicile pe care eu le folosesc în terapie sunt validate științific, recunoscute de colegiul psihologilor. Există protocoale terapeutice, dar nu există o rețetă. Procesul terapeutic este personalizat și personal, un efort care depinde în mare măsură de motivația personală. Terapia individuală, dar și de cuplu sunt mai cunoscute, însă și terapia de familie sau participarea la ateliere de dezvoltare personală au beneficii foarte clare. Alături de terapie se pot accesa și servicii de evaluare clinică.
Isabela, cât de „grele” și periculoase sunt „bolile sufletului”?
„Bolile sufletului” devin cu atât mai grele dacă rămân nevăzute. Când le aducem în cuvinte, pot fi conținute, înțelese și își găsesc drumul spre ameliorare. Dar sunt reale, serioase, pot afecta profund calitatea vieții, la fel ca bolile corpului.
Devine riscant mai ales atunci când sunt ignorate sau stigmatizate, pentru că durerea se adâncește, iar funcționarea de zi cu zi (acasă, la școală, la lucru) poate fi serios afectată. „Greul” se măsoară prin impactul asupra vieții: somn, energie, relații, sens, capacitatea de a lucra, de a învăța, bucuria de a trăi. Multe simptome apar și în corp, iar în cazul cronicizării susținerea terapeutică este necesară pentru o perioadă mai lungă.
Care sunt simptomele care trebuie să ne trimită în cabinetul terapeutului?
A cere sprijin e deja un act de grijă și de curaj. În general, venim la psiholog când ceea ce trăim depășește resursele noastre obișnuite sau când simțim că ne blocăm în aceleași cercuri. Durata, intensitatea și impactul asupra vieții sunt indicatori-cheie. Dacă te întrebi „oare e suficient de mult ca să cer ajutor?”, răspunsul este de obicei da. Dacă ceva te frământă și îți afectează bunăstarea sau relațiile, o discuție de orientare poate preveni agravarea.
Semne care îți pot indica cel puțin nevoia unei evaluari pot fi anxietatea, iritabilitatea, pierderea interesului și a bucuriei, tulburări de somn, simptome fizice în ciuda analizelor medicale bune, conflicte repetate în cuplu sau în familie, izolare, retragere socială. Pe de altă parte, schimbările inerente vieții pot conduce la dificultăți prelungite unde este nevoie de suport psihologic, cum ar fi doliul, despărțirea, boala, un job nou sau când un copil apare în viața noastră.
Constatăm că astăzi, din ce în ce mai mulți adolescenți au nevoie de consiliere. Tu oferi și terapie și dezvoltare personală tinerilor. Cum anume le întinzi acea mână de ajutor de care au atâta nevoie?
Îi ajut pe adolescenți să își înțeleagă lumea interioară, să își regleze emoțiile și să își crească vocea adultului sănătos din ei — pas cu pas, într-un cadru în care se simt în siguranță. Lucrul cu adolescenții cere răbdare, claritate și un cadru în care se simt văzuți fără a fi judecați. Un start sigur presupune o întâlnire de cunoaștere a adolescentului, dar și o întâlnire a părinților, pentru înțelegerea contextului.
Tot în cabinetul tău, oamenii se pot regăsi prin ceea ce înseamnă terapia de cuplu, dar și cea de familie.
Terapia de cuplu și terapia de familie presupun abordări structurate și empatice, în care lucrăm la relații — nu la a găsi vinovați, cu atenție egală pentru fiecare voce implicată. Ne întoarcem mereu la nevoi, valori și relație, pentru a transforma crizele în ocazii reale de reconstrucție.
Recunoaștem „modurile” care pornesc conflictul: criticul, protectorul, copilul rănit și vulnerabil, exersăm răspunsul adultului sănătos. Dacă există violență domestică activă sau risc semnificativ, prioritatea este protecția și redirecționarea către servicii adecvate, cum ar fi juridic, psihiatric, centru specializat, iar terapia se amână.
Mi s-a părut extrem de interesant să regăsesc în cabinetul tău și ateliere de autocunoaștere. E greu pentru un om acel…privit în oglindă? Privit nu doar la exterior, ci, mai ales la interior.
Aș începe prin ceea ce nu sunt acestea teliere: nu sunt cursuri teoretice și nici „terapie mascată”, nu înlocuiesc psihoterapia pentru probleme clinice. Este o formă de învățare experiențială: iei contact cu tine prin exerciții, dialog și momente de „Aha!”.
De obicei sunt tematice, durează 2-3 ore, se desfășoară în grupuri mici, de până la 10 persoane. Au o componentă mare de psihoeducație, conțin exerciții de reflecție personală și micro-practici. La final pleci cu instrumente concrete pe care le poți aplica imediat în viața de zi cu zi.
Cât de anevoioasă este munca pentru a rezolva problemele sufletului și cât de important este ca oamenii să conștientizeze importanța ajutorului specializat?
Munca pentru a vindeca rănile sufletului este serioasă, dar nu trebuie să fie copleșitoare. E, mai curând, un drum în etape, care depinde de mai mulți factori: profunzimea dificultății, de la stres/anxietate punctuală până la traume sau tipare vechi, calitatea resurselor actuale din viața de zi cu zi, motivația și potrivirea cu terapeutul.
Progresul nu arată ca o linie dreaptă; arată ca o spirală, cu etape de platou și recăderi: ne reîntoarcem pe unde am mai fost, dar cu mai multe abilități de a face față. Un cadru terapeutic validat oferă metode și ritm potrivit, nu mai încerci la întâmplare sau numai ceea ce este în trend.
Unele probleme răspund mai bine la intervenții ghidate decât la voință sau sfaturi bine-intenționate. Am trecut fiecare dintre noi prin situația în care știam ce avem de făcut, dar, cumva, părea că nu puteam să le facem. A cere sprijin nu te face slab, te face responsabil, pentru că îți asumi responsabilitatea pentru viața ta. Îți protejezi sănătatea, la fel cum ai merge la medic pentru o durere persistentă.
Unde o pot găsi pe Isabela Alexe cei interesați și care sunt pașii pentru ca o persoană să poata ajunge în cabinetul tău?
Eu lucrez la cabinetul meu de psihologie clinică și psihoterapie din Ploiești, dar și on-line. Primul pas este un mesaj prin telefon, e-mail sau formular de contact. Detaliile de contact sunt pe site-ul meu https://isabelaalexe.ro/ . Adresa este Ploiești – Str. Rahovei, nr. 15A, iar numărul de telefon – 0787 429 600.
