Orașul ne vorbește. Arta ne vorbește și ia în serios orice lucru oricât de mic și de trecător ar fi el. Expoziția „Muzeul Brandurilor”, desfășurată în perioada 2 -30 august prezintă un fragment de imagini, reclame, din patrimoniul colecției disponibil, “vizitabil” online. Fondatorul acestei colecții devenită publică este jurnalistul ploieștean Bogdan Stoica, pe care îl descoperim de data aceasta într-o altă postură: colecționar al istoriilor locale cercetând în biblioteci, răsfoind fără oprire publicaţiile vechi, cât mai vechi, extrăgând informațiile necesare, pentru a închega această colecție.
În ce măsură putem vorbi despre „Muzeul Brandurilor” în raport cu accepțiunea înțelesului tradițional al noțiunii de muzeu? Ei bine, este un muzeu-instalație, aș spune, care are sens ca un tot, un muzeu-concept, care, luat obiect cu obiect spune o poveste.
Colecțiile de imagini, mai ales cele prin care putem privi trecutul, sau urmele fiecărei zile vizibile prin biletul de autobuz, cutia de dero, mașina de tocat, toate pun o poveste. Expoziția este amplasată între două instituții de cultură: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie și Teatrul “Toma Caragiu”. Se poate stabili o legătură între conceptul expoziției și loc? Desigur. Ne hrănim din istorie, chiar din istoria recenta. Pe de altă parte, istoria din perioada comunistă, deşi o istorie tot recentă, e una cu „necunoscute” iar atunci când descoperi expoziții care te trimit într-un timp unde s-a creat o identitate locală, atunci conceptul și alegerea locului ne fascinează .
Am stat mult timp să văd expoziția, pentru că mi-a deschis o serie de direcții ce m-au ajutat să o înțeleg și să o citesc. Ea propune o incursiune nostalgică, prin intermediul imaginilor și reclamelor din perioada 1950-1989, într-un timp în care amintirea acoperă angoasele istoriei prezente, cu toate crizele ei. Este o expoziție a mărcilor locale ce trebuie înțelese în contextul lor istoric.
Citește și „Jurnal din Himalaya“ expoziție la Ploiești, în scopuri umanitare, a ghidului montan Cristi Minculescu
Lectura expunerii poate fi citită din două direcții. Una care face apel la nostalgie, regăsire, sau amintirea modului de viață al generațiilor anterioare, ilustrând mărci puternic ancorate în identitatea locală (“Dorobanțul”, „Dero”, „Teleajen”, „Upetrom”, „Progresul”) și care au fost pentru mult timp în topul bandurilor la nivel național. Prin intermediul acestor reclame accesăm modul în care viața de zi cu zi a generațiilor anterioare a fost transformată sub dezvoltarea industriei grele, a industriei textile, a culturii și educației ( mă refer aici în egală măsură la reclamele la Teatrul de Stat, Cinematograful “Patria” sau la Muzeului Petrolului) , dar și despre o serie de schimbări în obiceiurile vremii.
De exemplu, am remarcat reclame la produse care trimit la emanciparea femeii. Casa de moda a „Cooperativei Steaua Roșie” „Cooperativa Confecția”, sau magazinul „Bijuteria” sunt reclame ce promovează imaginea unei femei elegante, independente care apelează la produse ce îi ușurează munca, (”Casa de comnezi”) care are timp și pentru întreținerea fizică (Cooperativa „Deservirea”).
A doua direcție am identificat-o într-o puternică cultură a consumului. Construită în jurul brandurilor locale, reclamele la diverse produse, servicii sau practici de consum de zi cu zi, vorbesc despre o arta consumeristă. Limbajul vizual ale acestor reclame este puternic înrădăcinat în contextul social, oglindind valorile culturale și ideologice ale societății în care au fost produse.
Citește și Festival de artă urbană la Ploiești. Orașul prinde culoare prin creațiile unor artiști cunoscuți
Recșamele expuse aparținând perioadei 1950-1980 reflectă o ideologie socială și economică ce promova achiziția de bunuri și servicii într-o cantitate mare (vezi reclamele pentru centrele comerciale „Unirea” „Omnia, „Magazin Universal Nord” ), oferind la schimb promisiunea unei vieți confortabile, moderne, fericire și bunăstare.
Sunt simptomatice pentru apariția societății postmoderne în care cetățeanul are libertatea de alegere, munca generează aceste bunuri, creându-se o legătură puternică între o societate de consum și mecanismele dorinței. Acest lucru mi-a fost sugerat de o reclamă la Complexul Nord, unde, suprapus imaginii exista o repetitivitate a textului, aproape obsesivă.
Expoziția „Muzeul Brandurilor” necesită petrecerea unui timp în fața fiecărei imagini. Ea invită la interogări, la reflecții la descoperirea locurilor sau firmelor locale recognoscibile, dar dincolo de acest lucru vorbește despre modul în care ne raportam la trecut, la istorie și despre cât de mult le înțelegem, luând în serios orice amănunt, oricât de mic și trecător ar fi el.
