Decizia PSD de a-i retrage sprijinul premierului Bolojan nu este deloc surprizătoare. Vine dintr-un soi de instinct de conservare, unul care dacă nu se manifesta ar fi însemnat pierderea unor priviliegii și scăderea și mai drastică în opțiunile electoratului. Să vorbim și altfel despre mișcarea făcută de PSD.
Dincolo de declarațiile făcute de reprezentații fiecărui partid există lucruri pe care nu-și permit să le spună. Și nu vorbesc aici doar despre liderii PSD, ci și despre cei ai PNL și chiar USR. UDMR are alte calcule, AUR are calcule diferite, iar celelalte partidulețe și dacă ar avea ceva de calculat se află oricum în bătaia vântului, deci nu merită prea multă atenție.
Să le luăm pe rând…
PSD nu a decis deocamdată să iasă de la guvernare, ci doar să îi retragă sprijinul lui Ilie Bolojan, premier și lider PNL. Cu alte cuvinte, dacă liberalii îl conving pe Bolojan să demisioneze și propun un alt premier pe care președintele Nicușor Dan să îl accepte, dar care să fie pe placul PSD, atunci alianța nu se rupe. În caz contrar, PSD poate oricând să inițieze o moțiune de cenzură sau să susțină una introdusă de AUR și să trântească guvernul Bolojan.
Ar urma negocieri pentru formarea unei noi alianțe, deci un fel de ”Dumnezeu cu mila…”. Ne interesează ce urmează, dar pentru asta este necesar să știm ce și de ce se întâmplă. Ilie Bolojan refuză să plece și speră să poată continua cu o guvernare minoritară, fără susținere parlamentară. Se joacă încă această carte.
Pesediștii au invocat tot felul de motive pentru mazilirea lui Bolojan, deși multe dintre măsurile luate erau în programul de guvernare, în protocolul semnat la formarea alianței. Cumva, social democrații s-au bazat pe faptul că după luarea unor măsuri economice dure (vezi ca exemplu majorarea TVA, pe care și ei au votat-o, plus multe altele), ar fi dus la atingerea țintei de deficit, la redeschiderea conductei cu bani europeni, fără să se mai ajungă și la reforma adminitrativă.
Bolojan a avut multe greșeli. Dacă tot am amintit de TVA, această majorare a fost una dintre ele, atât timp cât a mizat pe o creștere cu două procente, dar ca un amator în economie nu a luat în calcul scăderea inevitabilă a consumului, deci o scădere a a încasărilor reale din TVA.
Pentru social-democrați era convenabilă erodarea PNL, dând vina pe ”Ilie Sărăcie” pentru măsurile nepopulare. Ei l-au numit așa, într-o serie de jigniri care au coborât atât de jos încât au făcut referire și la aspectul fizic ”neconform” cu așteptările lor estetice. De aici și referirea din titlu, ca să nu aveți dubii. M-au surprins ”miștourile ieftine” ale Liei Olguța Vasilescu, un etalon al frumuseții de orice fel.
Oricum, costurile acestor măsuri nu îi vizau direct sau erau nesemnificative în plan personal, fiind afectată populația și serios afectat mediul economic.
Au jucat zi de zi cartea șantajului cu ieșirea de la guvernare, mizând pe frica ruperii alianței, pe perspectiva pericolului ca România să ajungă pe mâinile formațiunilor extremiste. PSD a căzut mult în sondaje, de pe la 40%, până la vreo 20 de procente. Aceste procente un au fost luate de liberali, ci de AUR în cea mai mare măsură.
PSD a jucat periculos, neputând să contracareze scurgerea procentuală masivă către partidul lui Simion. Ba chiar a umblat și la statut, trecându-se acolo ca partid suveranist, doar-doar electoratul specific curentului s-ar fi păcălit și nu ar mai fi migrat ca opțiune de vot.
Pe lângă calculul electoral, PSD a mai avut și încă are o miză extrem de serioasă: menținerea clientelei de partid în posturile din administrație. O adevărată armată, dacă vreți un electorat captiv și suficient de bine motivat, dar care prin reforma administrativă riscă să se subțieze considerabil, să decimeze și mai mult procentele PSD.
În astfel de condiții, cum vă imaginați că ar fi putut Grindeanu să reziste presiunii din propriul partid? Acolo nu merge să îți palmezi ceasul, pentru că toți au câte unul mai răsărit. Acolo nu merge să te justifici că nu te-ai dat cu avionul plătit de Nordis, pentru că mulți dintre ei se dau cu mijloace de transport sponsorizate. Grindeanu s-a văzut nevoit să răspundă ”nevoilor specifice” propriului partid.
Cei pe care l-au numit ”Ilie Sărăcie” aducea sărăcia mai ales pentru ei, nu doar pentru populație, iar PSD nu poate tolera asta. Totul până la buzunarele proprii!
Să nu credeți că doar PSD are această atitudine! PNL se scaldă în teritoriu cam la fel
Dacă ne uităm în PNL, vedem o grămadă de nemulțumiți. Au și ei oști de sinecuriști, de nulități plantate prin administrație, prin instituții și societăți de stat.
E suficient să ne uităm la specimenele din Prahova, la fariseii de la conducere, la felul libidinos în care se prefac că acceptă ”necesitatea” reformelor dure, când în realitate le plâng buzunarele și rudele care riscă să își piardă posturile, care riscă în curând să le miroasă mâna a bară de autobuz de navetă către mediul privat. Mulți dintre acești liberali l-ar mânca de viu pe Bolojan, dar nu prea au încotro…
Dacă ar fi după ei, azi l-ar debarca pe Bolojan și de mâine ar continua fericiți cu un nou lider, cu unul care să nu se atingă de posturile lor, care să le fie pe plac și pesediștilor. Are cine să plătească pentru menținerea privilegiilor, pentru posturi inutile. S-a dovedit că poți să mărești taxele fără ca nimeni să mârâie în stradă, s-a dovedit că poți strânge șurubul, că oamenii acceptă de nevoie și că nici măcar nu trebuie să le explici ce se întâmplă cu banii strânși ”în plus”.
Logica asta meschină de partid a funcționat peste 36 de ani. Dar, când robinetele de afară se închid, când cheltuiești din ce în ce mai mult deși produci mai puțin, devine din ce în ce mai greu să te împrumuți. De asta îi doare atât de tare, de asta fac circul la care asistăm.
Doar nu vă imaginați că plâng de mila poporului, de mila unui mediu de afaceri jefuit de statul român doar pentru ca această pătură putrefactă să o poată duce bine în continuare.
USR? Aici povestea stă puțin diferit
USR stă în siajul lui Bolojan, folosește câteva figuri ministeriale, pare să facă ceva treabă pe la Mediu, dar încă nu iese din schema de lălăială online, din felul în care se manifestă în comunicare. Nu ar fi rău să realizeze că nu se mai află în campanie electorală sau să realizeze că cea mai bună campanie e cea a faptelor, nu a maimuțărelilor cu slogan. Măcar USR nu baletează în zona de șantaj pentru privilegii.
UDMR – sau cum să îți joci cartea cu profit maxim
Ca de obicei, UDMR are o poziție clară. Maghiarii își urmăresc obiectivele, sunt mereu în ”ciorba politică” și știu să își joace cartea.
Măcar ei sunt sinceri: ”Nu vrem instabilitate, dar nici nu vom accepta să fim parte dintr-o alianță susținută fie și mutual de formațiuni extremiste (n.r. – liderii UDMR fac referire la AUR).
AUR – sau cum să stai pe o mină de aur numită ”nemulțumire socială”
Nu-i lucru complicat să capitalizezi simpatie electorală cățărându-te pe nemulțumirile oamenilor, nemulțumiri justificate de scăderea nivelului de trai.
Omului de rând nu-i pasă că Trump atacă pe cine vrea, când vrea, că este doar o altă variantă de Putin deghizat în aducător de pace și apărător al democrației. Consecințele se văd și mai ales se resimt în buzunarele tuturor, mai puțin ale agresorilor.
Românul de rând știe doar că ne afectează și pe noi ceea ce se întâmplă în exterior, dar mai știe că propriile crize ale României nu au legătură cu Putin și Trump, ci cu faptul că a asistat impasibil la jaful intern.
Românul, contribuabil pe persoană fizică sau antreperenor, știe că el suportă costurile unor bezmetici, liberali sau pesediști, gen Cîțu, Ciolacu și alte specimene care s-au împrumutat orbește, care au angajat cheltuieli fabuloase sau au folosit nejustificat rezerva de stat pentru a rezolva interese care nu au legătură cu interesul românilor. Evident că nu este doar vina PSD, în egală măsură și PNL fiind la originea marilor probleme.
Dar uite că a venit nota de plată, că nu mai au de unde să stoarcă fără milă. Nu le convine nici să renunțe la propriile privilegii, iar AUR profită la maxim. Pe de altă parte, chiar dacă George Simion declară că soluția ar fi anticipatele, să nu credeți că îi convine să preia guvernarea. La ce dezastru economic avem, chiar și cu soluții despre care sincer nu prea l-am auzit vorbind, tot va avea nevoie de o perioadă de austeritate maximă, ceea ce l-ar eroda electoral și pe el.
Simion mai știe și că nu se poate întâmpla peste noapte să preia guvernarea și scoate maxim din nemulțumirea acumulată în toată această perioadă, din instabilitatea care tocmai a fost generată de mișcarea PSD.
Practic, nimănui nu-i convine acum să ajungă la urne, la anticipate. Unora nu le convine să piardă beneficiile care sunt încă din pozițiile publice, altora nu le convine să își asume o guvernare austeră. În rest, publicul/electoratul mestecă furibund nutreț mediatic și frustrare online, neavând oricum vreo perspectivă optimistă.
Să nu uităm de președintele Nicușor Dan, un actor politic care are propria agendă
I-am urmărit cu atenție declarațiile și este evident că vrea al doilea mandat. Nu este categoric vreun mare fan Bolojan și nu va ezita să îl sacrifice, dar acum nu poate juca și el cartea instabilității, nu pe față.
A fost însă relevantă declarația de ieri: ”Vom vedea ce va fi, dar e clar că avem nevoie de un premier care are în spate o majoritate parlamentară.” Se traduce simplu: se poate și fără Bolojan, așa că aștept să se înțeleagă între ei, fără AUR.
Nicușor Dan se vrea mediator, cel puțin așa susține. În realitate dă senzația că este bâjbâitor, neasumat. E doar o senzație, pentru că știe exact ce vrea – să aibă șanse la un al doilea mandat.
*Nu sunt un fan a ceea ce înseamnă PNL azi, repet, văzând ce faună mișună prin filiale, dar mă uit la cel pe care mulți îl numesc ”Ilie Sărăcie” și mă gândesc că puțini și-ar asuma să taie privilegii. Altfel, cei care speră să vină vreun salvator mesianic, nu se gândesc că în jurul lui or să roiască alte păsăsri de pradă, alți viitori privilegiați. Și ghici cine o să plătească?
