Încep lucrările la spitalele regionale din Iași și Cluj, urmează Craiova. Noul Spital Municipal Ploiești a rămas pe vechea hârtie cu promisiuni

Au fost promise cu mulți ani în urmă, au ajuns subiecte de bancuri amare, dar acum sunt la un pas de a deveni realitate. Premierul Ciolacu a semnat actele pentru demararea lucrărilor la spitalele regionale. În ceea ce privește ”noul” Spital Municipal Ploiești, o promisiune a primarului Andrei Volosevici, acesta rămâne la stadiul de ”mai vedem” sau ”alții sunt de vină pentru că nu s-a făcut”.

Premierul Marcel Ciolacu a semnat oficial documentele pentru a începe lucrările la spitalele regionale de la Iași și Cluj.

Premierul a spus că are ”o jenă să mai vorbească de spitalele regionale, după ce toți politicienii au vorbit despre acestea”, însă arată că acum s-au semnat actele, există banii și chiar vor demara lucrările.

Spitalele regionale de la Iași și Cluj vor costa 1,5 miliarde de euro, sunt finanțate prin PNRR și trebuie să fie gata până în 2026.

Marcel Ciolacu: „Când e vorba de construcții de infrastructură mai ales în sănătate e un moment de mândrie.

O spun fără nicio reținere, ca și prim-ministru e normal să fiu mândru, dar parcă am o jenă de a mai vorbi încă o dată despre spitalele regionale.

De 15 ani toți politicienii din România, toate Guvernele, toți miniștrii sănătății au vorbit și și-au pus în oferta electorală cele trei spitale regionale, de la Iași, Cluj și Craiova.

Parcă este un moment când îi văd și pe reprezentanții constructorilor, e un moment care pare un pic ireal.”

Ploieștiul nu are nevoie de spital regional. Ar fi ideal unul municipal nou, așa cum actualul primar a promis. La fel de util ar fi un nou spital de pediatrie

Multe s-ar fi putut face în Ploiești, dacă incompetența și bâlciul politic nu ar fi fost principalele frâne în îngroparea unor proiecte atât de importante pentru comunitate.

Noul Spital Municipal Ploiești a fost o temă de campanie, pe care mulți am vrut să o credem. Și asta din două motive: un astfel de spital este realmente o necesitate și apoi speranța că Andrei Volosevici și echipa sa ar fi putut repeta practicile administrative eficiente din primul mandat.

S-a ales însă praful de speranțe și implicit de spital, mai ales pentru că nu a mai existat o echipă, ci doar stări conflictuale și interese de cu totul altă natură. Vă reamintim că s-au aruncat sute de mii de euro pe studii inutile (”de oportunitate”), care să ne spună ceea ce oricum știam… da, avem nevoie de un nou spital municipal. Doar că, Volosevici și apropiații direct interesați de schema financiară au insistat doar pe varianta unui nou împrumut pus în sarcina bugetului local, unul făcut la Banca Mondială.

Despre cum s-au tocat banii pe studii inutile citiți detalii AICI: Domnule Andrei Volosevici, mai faceți spitalul ăla nou sau doar ne-ați prostit?

Este de reamintit și contextul în care s-a insistat pe acest nou împrumut: în ultimii ani, Primăria Ploiești s-a dovedit incapabilă să achite integral ratele la împrumuturile deja existente, căutând soluții în reeșalonări sau adăugându-și/adăugându-ne la poveri și penalitățile.

Și amplasamentul, undeva în zona sudică a orașului, în spatele UPG, a generat suspiciuni, mai ales în privința afacerilor cu terenuri care ar fi urmat să se facă. Cum nu s-a mai întâmplat nimic concret, nu vom insista acum pe această temă.

Important este că au trecut 4 ani și NU AVEM un nou spital municipal, cum nu avem nici un nou spital de pediatrie, o necesitate indiscutabilă pentru comunitate

Părinții care au fost nevoiți să apeleze la actualul spital știu foarte bine ce înseamnă să aștepți cu orele la ușile unei clădiri care nu corespunde nici măcar pentru un atelier de tăbăcărie.

Vechimea unei clădiri cu risc seismic, compartimentare deficitară, lipsa personalului care nu poate fi atras să lucreze în asemenea condiții, toate conturează imaginea a ceea ce NU TREBUIE să se numească spital de pediatrie.

S-ar fi putut muta în clădirea Maternității, Spitalul de Obstetrică și Ginecologie fiind acum parte a SJU Ploiești, în administrarea CJ Prahova. Spitalul a fost renovat și utilat, locul era perfect (vorbim evident despre domeniul pediatric), deschidere a existat din partea SJUP, dar orgoliile municipale au fost mai puternice.

Incapacitatea de a face un spital nou ”a născut” magica idee de a face praf unul foarte bun, poate singurul respectat în comunitatea prahoveană: Spitalul CF Ploiești. Citește aici: Primarul Volosevici încearcă, pentru a patra oară, preluarea spitalul CFR Ploiești

Cum Primăria Ploiești nu a reușit preluarea spitalului CF, a trecut la următoarea etapă. S-a mai aruncat pe piață o variantă… mutarea pediatriei în clădirea IPCUP, o clădire veche din Sud, o clădire aflată într-o stare deplorabilă. Nu tu un studiu, o consultare preliminară a Ministerului Sănătății care să verifice dacă această clădire este pretabilă, poate asigura circuite unui spital pediatric, care poate fi reamenajată astfel încât să primească avizele necesare funcționării.

Lipsă de profesionalism, incompetență sau aruncarea a încă unei fumigene în spațiul public? E mai ușor să închizi gura lumii, apoi să ieși și să găsești un vinovat pentru că nici acest ”proiect” nu s-a concretizat. Bineînțeles, dacă putem avea îngăduința să numim ”proiect nou” o variantă de reamenajare a unei clădiri ceaușiste, atenție!!!, care va fi destinată tratării copiilor.

Noul Spital Județean Ploiești? Nici el nu există, dar…

Multe cicluri administrative de câte 4 ani au trecut de când s-a promis un nou SJU în Prahova. Nici nu mai are sens să reluăm câți candidați și mai apoi președinți de CJ l-au promis, fiind unanimă opinia că cel care căpătase renumele de ”Spitalul Morții” mai are vreo șansă să își schimbe imaginea, dar mai presus de toate felul în care arată și este util pacienților.

Au fost două motive pentru care și căpătat renumele sinistru: motivul administrativ – starea de paragină deși s-a scurs pe acolo sume fabuloase în 30 de ani și motivul medical – cel care ținea de dotarea deficitară și de felul în care o parte a personalului medical înțelegea să (nu) își facă treaba.

Și totuși a fost posibil ca multe să se schimbe la SJU Ploiești. În ultimele două mandate de la CJ s-a pornit (2019) și apoi finalizat (2023) o nouă Unitate de Primiri Urgențe. Arată impecabil, este perfect funcțională și nu suportă comparație cu ceea ce era înainte. Deci… s-a putut.

O altă schimbare majoră a fost făcută atât cu sponsorizări de milioane de euro de la Petrom, dar și cu fonduri de la CJ – refacerea integrală a Chirurgiei, de la spații utramoderne și până la dotări de top cu aparatură și instrumentar medical. Am fost sceptici în privința faptului că s-ar mai putea face ceva acolo, dar am văzut rezultatul.

Lucrările continuă la SJUP. Am observat că și atitudinea personalului este schimbată, că altfel se derulează relația cu pacienții. Existau acolo medici și asistenți care nu meritau și nu merită să fie blamați din cauza unor colegi. Sunt însă sute de aprecieri pentru oameni valoroși, aprecieri care au schimbat în bine percepția. Perfect poate că nu va fi niciodată, dar în niciun caz nu mai este ceea ce cu toții detestam.

Ne mulțumim cu puțin? Nu este cazul unei asemenea abordări, NIMICUL de la Ploiești nu poate fi niciodată motiv de mulțumire

Între ceva ce se întâmplă în sens bun și NIMICUL care se întâmplă la Ploiești este distanță mare. Minciunile de aici nu țin loc nici de spital municipal, nici de spital pediatric.

Poate că noi, ca jurnaliști sau ca oricine altcineva de pe stradă, nu ne pricepem. Nu înțelegem mecanismele administrative complexe și nici jocurile politice mizerabile. Puteți considera că nu ne pricepem, dar întrebați-vă cum de în alte orașe din România se poate, iar în Ploiești nu.

Și remarcați că nu toți edilii performanți au majorități în consiliile locale. Au avut și au în schimb altceva: proiecte serioase/eligibile și pricepere/competență administrativă.