Scriitorul Igor Bergler a povestit pe Facebook întâlnirea pe care a avut-o la Târgul de Carte Gaudeamus, cu George Simion, liderul AUR.
La cererea publicului, se cuvine sa povestesc integral de acum celebra epopee eroi comico-satirica care l-a avut in prim plan pe maimutoiul epigon al lui Zdrelea- Codreanu, ipochimenul (pentru fanii lui, nu e vreo injuratura, inseamna ins, individ) numit Simion George.
Sambata, spre seara, ma indreptam spre iesirea principala a pavilionului Romexpo, care a gazduit Targul de Carte Gaudeamus. Alaturi de mai tanarul coleg, Nicolae Cotrut, care a si relatat povestea, cu care radeam asa cum radem, in general, de prostie. Mai ales de cea cu morga. Little did we know ca obiceiul asta al nostru urma sa fie, in speta cu pricina, adanc premonitoriu. Pentru ca tocmai acest fel de cretinism tantos, ne-a izbit drept in frunte.
Din fata se repezeau cu pas ferm si apasat, direct spre noi, patru indivizi, ce ne-au parut atunci, asa, la prima vedere, cei patru calareti ai apocalipsei, minus martoagele. Pe care pesmne, le lasasera afara. Ne-am oprit atunci un pic pentru a procesa ce vedem. Nici nu s-a risipit bine norul de pucioasa, ca ne-am trezit la mai putin de un metru cu un individ in costum, usor gravid, care s-a repezit catre noi cu mana intinsa.
Probabil a interpretat ca suntem un fel de admiratori ai sai si ca am inmarmurit de uimire cand ne-am vazut obiectul adoratiei in care si oase, nesperat, direct in fata noastra.
Idolul mitocanilor, al cocalarilor, al analfabetilor si al frustratilor de tot felul, al marginalilor si ratatilor care isi transforma variile neputinte in ura fata de tot ce ii depaseste, era flancat de trei gorile (noi am crezut, dupa golul din privirile lor, dupa pozitia de halterofili in care le atrnau membrele, dupa fruntile excesiv de inguste si dupa expresiile faciale lombrosiene, ca sunt bodyguarzi, Simion a dezmintit prin nu stiu ce ziar si a zis ca sunt membri de partid- cu atat mai bine tarii si lor cu-atat mai bine).
In fine, luat prin surprindere, i-am simtit mana ferma, de viitor conducator al natiei, cum poposeste viril in palma mea. N-am cedat farmecului irezistibil al celor doi ochi minusculi care ii jucau cu satisfactie in cap si l-am intrebat, cu candoare, ce cauta in locul ala, ca nu prea are pe cine sa agreseze si de ce si-a adus gorilele cu el, ca doar n-o sa-l atace vreo librareasa, chiar si supraponderala, cu vreo carte bine plasata in teasta. Pentru ca ar fi existat riscul chiar sa ii intre in cap si ar fi fost o aventura exotica si de nesuporat pentru el o intalnire cu primul volum fara poze din viata lui zbuciumata de mardeias de stadion si ultras de echipe proaste.
Omul, harsit in batalii electorale, venise tocmai de aceea acolo, sa isi faca campanie, intr-o confuzie totala, pesemne sa urzeasca, in buna traditie a unui alt mardeias istoric, pe care il divinizeaza, vreu puci de la berarie. Asa ca, n-a fost surprins deloc, cum au scris niste ziaristi naivi. Ba, dimpotriva, a dat dovada de o colosala prezenta de spirit si a raspuns neasteptat de inteligent si de articulat:” Sunteti sigur?”
Citește și Nu am crăpat de la vaccin și nici nu mi-au crescut solzi. Acum trebuie să mă ”feresc” de moartea subită?
„Da, i-am raspuns calm. N-aveti ce cauta aici. Mai ales insotit de garzi de corp. Va faceti de ras. Nu e stadion aici, nici berarie, nici macar Parlamentul rusinii nationale, unde aveti mari sanse sa intalniti analfabeti de cuprinderea dvs. Si nici campanie nu va prea puteti face. La targuri de carte vin oameni, care, spre deosebire de dvs, stiu macar sa citeasca. Sunteti o rusine!” ( si nu ” sa va fie rusine”, cum gresit a fost redat. Acest indemn ar fi fost in van si retoric desuet).
Pana la urma, simionul si-a dat seama ca-si cam pierde vremea cu noi. S-a sprijinit ca de tejghea de Nicolae Cotrut (un gest care lui i s-a parut de o binevenita camaraderie) si ne-a urat sanatate noua si familiilor noastre. Mai tanarul meu amic, a avut o replica superba, care m-a surprins pana si pe mine: „Sper ca asta nu e o amenintare din aia in stil mafiot”!
Asa s-a terminat tarasenia, nu inainte ca sacii aia de muschi, cu gauri in loc de ochi, prin care se vedeau decorurile de la afisele din spatele capetelor lor, sa transmita plenar prin subtilitati proxemice si chinetice, ca ne-ar rupe in bataie pe amandoi, singura chestie la care probabil se pricep.
Povestea, insa, nu se termina aici.
Asa cum stiti, aseara domnul Cristian-Tudor Popescu a postat tarasenia, asa cum i-a relatat-o Cotrut, pe pagina sa de facebook, fara sa ma numeasca, pentru ca NC, neavand acordul meu, nu i-a spus despre cine e vorba. Mi-a recunoscut eu ulterior fapta in fata tribunalului poporului.
De acolo au preluat stirea agentiile de presa si mai toate publicatiile online.
Dimineata, toate conturile mele de pe toate retelele in care pot fi gasit, gemeau de mesaje de felicitare si incurajare, pe de o parte, si de injuraturi si amenintari, pe de alta.
Le multumesc tutoror celor care mi-au inteles si sprijinit reactia si pe care ii incurajez ca de fiecare data cand se intalnesc in public cu specimene de soiul asta, sa ia atitudine. Pasnic si fara violenta.
Doar punandu-le oglinda in fata, facandu-i de ras in public si demascandu-le impostura si ticalosia, aratandu-i drept ce sunt- parveniti, pehlivani, hoti ordinari, mincinosi patentati, tradatori care si-ar vinde si mamele pentru trei arginti, putem sa-i transformam in neant. Doar solidari putem invinge raul asta care ne pustieste casa si ne distruge vietile. Si asta se face in primul rand printr-o prezenta masiva la vot!
O sa inchei, insa, cu cealalta categorie, cea a sustinatorilor lui Simion. Cei mai multi dintre cei care m-au injurat, au facut-o de pe conturi false, cu cateva poze, cu o mana de prieteni, toti absolut agramati, semianalfabeti si, in mod evident, obisnuiti mai mult sa tina in mana un box decat pixul. Al caror singur scop e ca prin teroare si intimidare sa te faca sa cedezi. Si-au gresit omul! Multe dintre conturi apartin evident unui grup restrans de cocalari, mesajele lor fiind aproape trase la indigo.
Dar unele dintre ele sint ale unor persoane autentice. Din seria negationistilor covidului, fani ai agresiunii rusesti, conspirationisti prin excelenta. In general oameni care stiu toate secretele lumii, sunt asi in stiinte, desi habar n-au cum se rezolva o ecuatie de gradul unu. Fiinte la care evolutia din primate nu a fost niciodata pe deplin incheiata.
Iata temele si expresiile recurente ale postarilor de acest tip. Le transcriu corect gramatical.
„N-are toata familia ta atata scoala cata are Simion!”
” Ce carti de ca…at ai scris tu, ba, ca n-am auzit de tine pana acum?”
” Ucrainian im…it, cara-te din tara asta daca nu-ti convine”
„Cand ajungem la putere, te facem sapun!”
” Stim unde locuiesti. Sa-ti incui poarta cu sapte lacate!”
” Ce, targul e a lu’ ma-ta?( sic!) Ai proprietate pe el?”
” Manci( sic!) painea poporului roman, bai jid…e” Ce nume de romanas e asta, ca nici nu-l putem citi?”
” Pregateste-te, ca te taiem de Craciun”!
Si asa mai departe. Din astea au fost cateva sute.
Pentru onestitate, trebuie sa spun ca am citit cam acelasi fel de lucruri despre mine in postarile unui cerc de intelectuali fini, grupati in jurul unei edituri celebre si al unei reviste de cultura cand fituica Libertatea, la comanda evidenta, a scris despre nominalizarea mea pentru postul de la ICR Venetia.
Sigur, acolo, comentariile au fost mai subtile, dubitative. Oare stiu vreo limba straina (da, vorbesc fluent 5 si bine inca vreo 4), oare am vreo treaba cu cultura( 🤣🤣🤣), oare am vreo experienta de manager( anii grei, inclusiv un doctorat). Acolo n-am mai fost facut ucrainean, sau ji…an, sau vizigot, ci s-a pus intrebarea daca un alogen( exact asa) poate intelege si reprezenta cultura romana. Si altele de felul asta.
Cei mai vehementi dintre astia sunt scriitori ratati, sufocati de pizma, care n-au vandut in toata viata lor cate carti vand eu intr-o zi si care in loc sa se intrebe cum ar putea ei sa faca la fel, prefera sa isi transforme neputinta si lenea in ura. S-a ajuns pana acolo incat unii dintre ei sa sustina ca cu cat o carte e mai bine vanduta, e mai proasta. Ceea ce inseamna, ca e cu atat mai buna, cu cat o vrea mai putina lume, ajungandu-se, pe cale logica, la concluzia ca cea mai buna carte, e cea pe care n-o cumpara nimeni. Majoritatea de acolo sunt in situatia asta.
Mai mult, in cercul acela avem de-a face cu oameni vehemeti de dreapta, conservatori puri si duri care n-au lucrat in viata lor niciun minut in privat, ci mulg statul, unii de mai mult de 30 de ani.
Cei care n-au comentat in sensul asta, au dat likeuri generoase, adica sint si lasi pe deasupra.
Asa ca, dupa cum vedeti, tot asa cum extremele se ating, cateodata linia de demarcatie care separa marlanul abrutizat de intelectualul inchipuit e atat de fina incat devine doar o chestiune de limbaj. Si unii si altii sunt oameni care ma urasc fara sa ma cunoasca, care stiu totul despre cartile mele fara sa fi citit vreodata vreun rand, care stiu totul despre mine, fara sa ma fi intrebat vreodata ceva.
Spre norocul meu, sunt mai putini decat ceilalti! Mult mai putini!