Convins fiind de poveștile de anul trecut ale unor prieteni, anul acesta am fost o săptămână în Grecia, pe insula Thassos. Am făcut un mic studiu pe internet, am închiriat un apartament în Skala Potamia, ne-am urcat în mașină și am plecat. Ajuns la fața locului, am rămas cât se poate de uimit să văd diferența dintre realitate și recenziile majoritar fantastic de pozitive, unele chiar exaltate, de pe net.
Cea mai puternică impresie cu care am rămas după opt zile de stat pe insulă este aceea că românii – care reprezentau cam 80% – 90% dintre turiști – sunt un grup cât se poate de frecventabil și în afara țării. Corecți, decenți, nestridenți, politicoși impuneau o atmosferă de maximă relaxare în care, voiau sau nu, au trebuit să se integreze și sârbii, ungurii, germanii sau englezii minoritari.
Un alt punct forte este plaja și apa perfecte pentru copii sau neinițiații în înot. Și când spun perfecte, nu exagerez: am avut parte de apă caldă, nisip fin, soare blând. Să-i știu pe cei mici în siguranță, în marea limpede care nu depășește înălțimea de 1 – 1,2 metri pe o lungime de mai bine de 100 de metri către larg, mi-a conferit o stare de maxim confort. La fel și faptul că pe toată durata șederii am avut senzația că pot lăsa fără probleme telefonul sau alte bunuri pe șezlong fără ca cineva să se atingă de ele.
Cazarea a fost cât se poate de ok. Gurmand fiind, am experimentat mâncărurile din tavernele locale. Din curiozitate, am mers și pe munte, în Panagia, pentru a gusta din preparatele din miel, vită sau porc. Peste tot pe unde am fost, mâncărurile au fost bune. Nu extraordinare, ci bune. Cu două excepții: vita la cuptor în vas de lut și baclavalele de la taverna Athos, aflată chiar pe plajă, care au fost cu adevărat unice și senzaționale. Este drept, nu am putut mânca la celebrul Captains Fish Taverna, care înțeleg că este mândria gastronomică a plajei, pentru că nu am găsit niciodată măcar un scaun liber.
În concluzie, după opt zile de stat în Skala Potamia m-am întors acasă cu bateriile încărcate. M-aș mai întoarce? Cu siguranță nu! De ce? Păi uite de ce.
Cel mai important lucru – insula nu este deloc ofertantă în ceea ce privește locuri/destinații de vizitat. După a treia zi de plajă, recunosc faptul că începusem să ne cam plictisim, motiv pentru care am cumpărat bilete pentru o călătorie de 6 ore cu vaporașul.
Deși a fost cât se poate de relaxantă și distractivă, la final am realizat că în acea călătorie atinsesem cam toate obiectivele de vizitat pe insulă, cu unele mici, dar mici de tot excepții. Deci cam pentru asta să fii pregătit dacă te duci în Thassos pe termen mai lung de cinci zile – pentru un început de plictiseală. E drept, frumos reflectată de o apă care uneori are culoarea unui opal perfect.
Nu pot să nu scriu despre destinația ”must to see” a insulei – Marble Beach. Să nu vă duceți acolo! Mai precis, să nu fiți atât de fraieri să vă duceți acolo cu mașina. Mergeți cu vaporașul și faceți baie în golful de în care se află plaja pe al cărei nisip, cel mai probabil niște întreprinzători bulgari, au adus câteva mașini de mărgăritar de marmură (sper că îmi este permisă exprimarea atehnică).
Ca să ajungi acolo, ai trei trasee ”forestiere” mai spun ghizii netului. Nene, pe mine m-a dus waze-ul prin mijlocul carierei. E frumoasă experiența, trăiești senzații unice atunci când în stânga ai prăpastia, în dreapta peretele de marmură tăiat drept și din față îți vine camionul cu blocuri albe pe el, iar pe jos este un praf tot alb, de ai impresia că ești pe gheață. E cu adevărat încântătoare mai ales dacă te bucuri de un preacorect rău de înălțime. Cazul meu.
Totuși, post factum, ce mi-a plăcut la Marble Beach a fost fix acest drum unic și spectaculos prin mijlocul carierei de marmură.
Marble Beach Thassos este, în opinina mea, exemplificarea perfectă a unei escrocherii publicitare. Iată de ce: peste tot este descrisă ca fiind rezultatul exploatării muntelui de marmură la baza căruia se află. Plaja se află la baza unui munte de marmură, pe care funcționează o carieră de marmură, dar ea n-a văzut altă marmură decât spărturile cărate cu camionul din carieră și tasate cu cilindrul până la intrarea în apă și un metru mai încolo. După plimbarea cu vaporul aveam să constat că este un tip de plajă comun pe insulă.
Tarifele pe care le percep ingenioșii care au creat scamatoria sunt pe măsură: incredibil de mulți euro șezlongul, apa, berea sau cafeaua. Stai acolo o oră, maxim două, și pleci nervos. Înțelegi și de ce cea mai frecventă reclamă în inima pădurii este aceea a unei spălătorii auto – mașina ta arata de nerecunoscut, dacă ai scăpat cu ea intreagă dintre hârtoapele drumului de întoarcere.
În concluzie, e frumos în Thassos, dar doar cu greu m-aș mai duce a doua oară. E mult prea multă liniște pentru unul ca mine.
