Nici eu, nici familia mea, nu suntem mari consumatori de carne. Suntem mici spre medii ?. Pentru noi, sursele de hrană sănătoasă sunt o chestiune cât se poate de importantă, motiv pentru care de mai bine de 10 ani cumpărăm de la aceeași măcelărie din Malu Roșu. Despre Pion și cele 1001 de motive ca să-i devii/rămâi client o să fac un articol separat. Azi vreau să vă povestesc despre cum e treaba cu La Mamaia Ioana.
Deși i-am remarcat de când au deschis primul magazin în spațiul de vizavi de Halele Centrale, lângă Maxi Farma, nu am intrat că mi s-au părut cam prea bine brănduiți. Cam prea corecți ca imagine. Cam prea ca la supermarket. Nu că nu mi-a plăcut cum arată, ci mi-am imaginat încă un magazin de fabrică gen Prestigo, Ana și Cornel, Cris Tim, Peneș etc, etc. nu că aș avea ceva împotriva lor, dar prea mi se pare că toți vând același lucru, cu același aspect, doar cu denumiri diferite.
Nu am intrat nici când s-au mutat la etajul Halelor Centrale, deși, de data asta, designul mi s-a părut mai pe gustul meu. De ce nu am cumpărat? Pentru că mi se păreau prea a magazin de fabrică… N-am intrat la ei nici când au deschis magazinul și autoservirea de la intrarea principală în Hale. Cam din aceleași motive. Ei bine, ca de obicei când am etichetat un om, o situație, ceva…, a fost o chestiune de timp până când mi-am furat-o.
Îmi plac afumăturile. Sunt o slăbiciune de-a mea. Nu le pot rezista. Din nefericire, nu aveam de unde cumpăra, nici măcar de la Pion, pentru că, indiferent de producător, tot ce e in comerț are același gust. Credeți-mă pe cuvânt, am testat zeci de mărci în timp. Într-o zi, absolut împotriva instinctelor mele, am intrat La Mamaia Ioana să cumpăr ”niște afumătură”. Uitasem să cumpăr din Hale, iar Malu Roșu era prea departe.
Tot oarecum împotriva voinței mele, am cumpărat ”niște afumătură” care arăta cam nașpa. Ei bine, s-a dovedit a fi una dintre cele mai înțelepte decizii pe care le-am luat. Știți gustul acela de carne afumată acasă? Exact pe el l-am simțit când gustat din ce am cumpărat. O nebunie.
După, am intrat de bună voie ”să iau ceva pentru grătar”, că îmi veneau niște prieteni. Carnea proaspătă are același gust, muuult diferit de cea din supermarket sau din magazinele de fabrică. I-am transformat și pe ei, pe loc, în clienți.
Am mai cumpărat recent niște coaste marinate. Nu pot să vă descriu gustul, trebuie să încercați. Mie și prietenilor cu care le-am degustat ni s-au părut geniale. I-am transformat și pe ei în clienți.
Atunci, printr-o întâmplare, l-am cunoscut pe maestrul afumăturilor – nenea Titi. Mi-a arătat afumătoarea lui cu lemn tăiat în cuburi mici, pe care îl ia în podul palmei și îl evaluează că pe niște pepite: ”e fum din lemn, domne, nu arunc niște prafuri pe carne sa o colorez. Nu-mi bat joc de clienți. Mi-ar fi rușine”.
Recunosc, abordarea lui m-a cucerit, mie plăcându-mi atât poveștile, cât și personajele care știu să le spună. Zilele trecute am încercat mezelurile. Am cumpărat ruladă de porc și mușchi de vită uscat, așa, de test. Le-am ”epuizat” pe loc – sunt fabuloase și nu au nimic în comun cu ce cumpărăm din alte părți. Aduc a mezeluri din Italia sau sudul Franței dar, parcă, mai gustoase. Pe bune că nu exagerez.
Ei bine, care e treaba cu La Mamaia Ioana? Evident, este vorba de oameni. De câte ori am intrat, am fost primit cu căldură: ”bine ați venit!”, ”cu ce să vă servim?”, ”încercați și cutare lucru”, ”pentru week-end pregătim cutare chestie” – adică o abordare pe care, din nefericire, nu am mai întâlnit-o nicăieri în Ploiești și care merită aplaudată.
Ar mai fi pasiunea: am cunoscut un măcelar și l-am cunoscut pe Nea Titi – îmi este clar că ei nu vin ”la servici”. Îmi este limpede că tot ce fac vine din suflet, nu din necesitatea de a face ceva pentru care să-și primească salariul. Și ar mai fi o chestie – respectul real față de client pe care îl simți când stai de vorbă cu ei. Adică o etică a comerciantului pe care nu am mai văzut-o decât rar la noi în oraș.
Sursa foto: Facebook La Mamaia Ioana
