Într-o vreme în care Ploieștiul nu avea așezăminte pentru îngrijirea suferințelor, boierul Gheorghe Boldescu a ridicat, din banii săi, în 1831, un spital care îi poartă și acum numele. Filantropul a ajutat și 60 de familii sărace să-și construiască locuințe și să învețe un meșteșug.
Unul dintre cele mai cunoscute spitale ale Ploieștiului, astăzi secție a Spitalului Județean de Urgență, își datorează existența unui mare filantrop despre care nu se cunosc foarte multe lucruri în oraș, dar al cărui nume este pomenit foarte des pentru că unitatea medicală îi poartă și acum numele.
Este vorba despre Gheorghe Boldescu (cca 1775-1845), boier, mare proprietar urban și prezident al Magistratului (echivalentul funcției de primar de acum), care provenea dintr-o familie înstărită din Boldești. Pe nedrept uitat, Gheorghe Boldescu a fost o figură remarcabilă a epocii sale.
Rămas orfan, tânărul instruit, harnic și întreprinzător a sporit averea moștenită cumpărând proprietăți în partea de nord a orașului și s-a ocupat intens de comerțul cu pește. Atras de administrația locală, își face ucenicia pe lângă prezidentul de atunci, Iordache Suslănescu, fiind responsabil cu partea de inginerie a orașului. În 1837, devine prezident al Magistratului, considerându-se că reprezintă foarte bine atât boierii, cât și negustorii locali. Deține neîntrerupt funcția până în 1843, prin alegeri anuale.
Boldescu s-a dovedit bun gospodar și, potrivit monografiei orașului, „Marea carte a Ploieștilor“, s-a dedicat oamenilor. Din veniturile colectate de administrație din taxe și impozite a aliniat ulițele, le-a acoperit cu caldarâm, s-a ocupat de modernizarea piețelor, desecarea de bălți și iluminatul public. Chiar și bolnav de inimă, se ocupă de soarta orașului, grav afectat de marele incendiu din 1843. În același an, deși era dorit în continuare de ploieșteni ca prezident, renunță la funcție, din cauza bolii.
Interesant este că boierul a purtat toată viața costumul oriental (de altfel, costumul timpurilor sale), cu giubea neagră, brâu și ișlic pe blană pe cap. Era un bărbat înalt, cu statură maiestuoasă, nas grecesc, mustăți groase și ochi negri.
Artizanul Spitalului Boldescu
Dincolo de calitățile sale administrative, Gheorghe Boldescu a fost apreciat pentru activitatea sa filantropică. Într-o vreme în care orașul nu avea instituții publice (pentru pompieri, administrația locală, școli sau temniță) și nici pentru îngrijirea suferințelor bolnavilor, boierul a construit în 1831, integral din fonduri proprii, în partea de nord-est a Ploieștiului, spitalul care îi poartă și acum numele.
La început, unitatea medicală avea doar două camere, în care erau puține paturi, în jur de 20-30, îngrijirea bolnavilor realizându-se după posibilitățile epocii. Abia în 1840 este angajat un „dohtor“.
Peste un deceniu, boierul a construit pentru Spitalul Central, așa cum era cunoscut, o nouă clădire, tot de zid, mai spațioasă. Așezământul spitalicesc a fost înzestrat de boier cu „prăvălii, vii, locuri virane, țigani și bani“.
În 1864, spitalului i se mai adaugă 15 paturi, susținute financiar de oraș, pentru „căutarea pătimașelor femei de boale lumești“. Din 1860, spitalul funcționa cu 64 de paturi.
În 1893 se pune temelia noului spital Boldescu, mărit la patru pavilioane, fiecare cu câte 15 paturi, din care unul pentru boli contagioase, sală de operație, bucătărie, băi, water-closet (toalete interioare), loc pentru autopsie etc.
A ajutat săracii și a construit o biserică
O altă acțiune de binefacere a boierului Boldescu este donarea din moșia sa din nord-estul orașului, a unor terenuri, pentru 62 de familii sărace. Le-a ajutat și cu bani și materiale să-și construiască locuințe, iar pe oameni i-a trimis să învețe cum să înceapă un meșteșug sau o negustorie. Mahalaua întemeiată de Boldescu avea să-i poarte mult timp numele.
Nu în ultimul rând, Gheorghe Boldescu este ctitorul bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe Nou, din apropierea spitalului, în al cărei pridvor își doarme somnul de veci după decesul survenit la București.
FOTO Gheorghe Boldescu, boierul care a dat numele spitalului din Ploiești (sursa: Gheorghe Boldescu / Marea Carte a Ploieștilor)