Constatare: subiectul crizei de medici, care duce încet și sigur în colaps sistemul public de sănătate prahovean, a devenit o temă marginală pe agenda “elitei” politico-administrative prahovene. După micuța inflamare generată de articolele publicate de Observatorul în luna august și marele oftat de ușurare generat de anunțul că Spitalul de Pediatrie a reluat gărzile, bravii noștri politicieni s-au reîntors la tradiționalele conflicte barbare pe ciolan. Totuși, spre disperarea tuturor muritorilor de rând, criza continuă să se agraveze. Ce este de făcut?
Observând incredibila lipsă de preocupare față de subiect a leadership-ului politico-administrativ prahovean/ploieștean, în ultimele săptămâni am contactat numeroși medici și manageri de spital. Concluziile trase în urma acestor discuții le puteți găsi mai jos. Ele pot constitui o bază de lucru pentru orice grup de decidenți interesați în rezolvarea acestei probleme.
Înainte de a le prezenta, ne face o deosebită plăcere să le atragem atenția că, indiferent cât de protejați se cred ei și familiile lor de asigurările la rețelele private la Regina Maria, MedLife, Sanator etc, în caz de accident în Prahova prima “cazare” tot Județeanul Morții sau Pediatria Groazei o le-o oferă. Și încă gratuit!
De asemenea, transmitem mulțumirile noastre managerului de spital care a întocmit această sinteză, ajuntându-ne pe noi, profanii din redacție, să evităm eventualele acuze referitoare la lipsa de experiență sau cunoaștere a lucrurilor.
Așadar, dacă ești consilier local la Ploiești, viceprimar sau primar la Ploiești, consilier județean, vicepreședinte de consiliu județean, parlamentar de Prahova, președinte de organizație politică de Prahova, lider de opinie etc, citește cu atenție materialul de mai jos. După ce l-ai citit, spune tu că nu simți nevoia de a te implica și a face demersuri concrete pentru organizarea cu maximă urgență a unei întâlniri transpartice, transpolitice și… transelectorale pentru o palavră pe marginea lui.
Impertinenți cum ne cunoști, ne permitem să-ți sugerăm ca termen săptămâna viitoare, locația Sala Europa, tema: “identificarea soluțiilor și elaborarea unui document/manifest/memorandum de acțiune al administrației locale și județene pe termen lung în domeniul Sănătății Publice din Prahova”. Document de a cărui literă și spirit să se țină cu dinții toate organizațiile politice “de Prahova” în următorii, să zicem 10 ani. Două cincinale pentru nostalgici.
Așadar, iată radiografia la zi a sănătății Prahovene realizată, așa cum spuneam, în urma dicuțiilor cu specialiști din sănătatea prahoveană și sintetizată de un manager de spital din Prahova:
1. Principalele cauze care fac sistemul de sănătate publică din Prahova neatractiv pentru medici și pacienți:
a) lipsa oricăror facilități acordate ca bonus la angajare în contextual exodului de medici către Occident și către sistemul privat. Legea permite, de exemplu, ca autoritatea publică care administrează spitalul să poată oferi medicului locuință de serviciu, primă de instalare etc, însă în Prahova nu există o viziune/acțiune unitară în acest sens.
b) vecinătatea imediată a județului Prahova cu două centre universitare – București si Brașov. După 1989, mai ales în contextual descentralizării sistemului, niciun decident nu a gândit oferte/proiecte/parteneriate de atragere a specialiștilor de acolo către Prahova/Ploiești.
c) existența, mai ales în rândul populației rurale și mic urbane, a unei stări cvasi-unanime de a aștepta soluția de la “centru”. Un factor important care explică apatia populației, lipsa de implicare a comunităților pentru susținerea activităților medicale comunitare, îl reprezintă inexistența unui program coerent pe termen lung al Consiliului Județean de informare/educare în special a reprezentanților administrațiilor locale cu privire la efectele benefice pentru comunitate ale descentralizării sistemului de sănătate.
d) inexistența unor programe locale sau județene de informare/educare a populației în domeniul sănătății. De aici conștientizarea precară a populației atât în ceea ce înseamnă sistemul medical public, cât și în ceea ce privește drepturile și obligațiile în raport cu acest sistem. Mai ales responsabilitatea comunităților rurale și mic-urbane față de funcționarea centrelor medicale publice.
Acestora li se adaugă:
2. Situația de criză perpetuă și accentuată în care au intrat spitalele publice, cauzată în principal de:
a) neînțelegerea faptului că un spital public, presteaza servicii pentru care este plătit. Prin urmare, managerul acestuia are interesul să le diversifice și să le ridice standardele de calitate astfel încât să fie spitalul să poată obține fonduri mai mari. Asta înseamnă ca în mod constant să existe preocuparea managerială de adaptare a structurii în așa fel încât spitalul să fie cât mai rentabil și să acopere cât mai multe servicii. Numirea de manageri pe criterii exclusiv politice, care răspund în primul rând și aproape exclusiv comandamentelor politice și nu de competență profesională, este prima explicație a crizei de astăzi din majoritatea spitalelor publice ale Prahovei.
b) o altă consecință a conducerii unităților spitalicești după criterii politice și car nu au nicio legătură profesionalismul și cu realitatea finanțării sistemului medical este următoarea. Exista preocuparea și înainte, dar mai ales după descentralizare, de a umfla schemele de personal cu cât mai mulți paznici, mecanici de întreținere, bucătari, ajutori de bucătari, fochiști etc – “obligații ale cuiva” – de regulă politicianul sau organizația care l-a numit/susținut pe director. Acest “balast de pile” este astăzi într-un vârf fără precedent și parazitează bugetele spitalelor cu sume deloc neglijabile.
c) mare parte a medicilor și personalului medical din sistemul public se află într-o stare de blazare și suficiență. Pe de o parte spitalele nu investesc în instrumentar sau aparatură modernă, sau de dezvoltarea de servicii noi, pe de alta parte personalul subfinanțat nu are nici o preocupare pentru dezvoltarea profesională. Deși la îndemână, subvenționarea de cursuri, supraspecializari, contacte cu lumea medicală (nu doar pentru a obține acele puncte necesare anual pentru ascensiunea carierei, ci chiar chiar a fi mai buni și mai la curent) – este doar o fantezie pentru spitalele publice din Prahova.
d) lipsa unor protocoale/colaborări – reale/funcționale între spitalele din Prahova sau între acestea și cele din București sau Brașov, după caz, care să vizeze utilizarea de specialiști, dotări, investigații etc în folosul pacienților și în scopul reducerii cheltuielii de resurse materiale și de timp. Este de anticipat ca materializarea unei astfel de inițiative să ducă la apariția unei comuniuni profesionale benefică pentru toată lumea.
e) ca și în cazul unităților spitalicești, faptul că la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Prahova nu există o strategie managerială o idee managerială care să fie transmisă de la un mandat la altul. Directorii se schimbă aproape anual, sau sunt interimari, sau sunt aduși “de pe stradă”, singura trăsătură comună fiind aparteneța sau simpatia manifestată față de un partid sau altul, fapt care se reflectă direct în finanțarea spitalelor.
f) aproape fără nicio excepție, Colegiului Medicilor Prahova este preocupat doar de situația medicilor de familie.
g) când apar situații limită – exemplu criza de la Spitalul Județean de Urgență din anul 2013, actuala criză de la Spitalul de Pediatrie – constatăm că a existat 0 interes pt a preveni apariția lor. Nu a existat niciodată, în niciun context, o inițiativă care să încerce o rezolvare sanatoasă a problemelor și cu soluții viabile și pe termen lung. De fiecare dată, indiferent de culoarea politică a conducătorilor consiliului județean sau primăriilor, rezolvările au fost abordate politic, pe considerente de imagine.
h) lipsa de rigurozitate în aplicarea protocoalelor terapeutice, a unor abordări unitare cel puțin în interiorul unei secții, dacă nu în tot spitalul sau județul. Acest lucru ar duce la eficientizarea la maximum a costurilor și gestionarea cât mai bună a resurselor.
i) dezinteresul total al decidenților atât din mediul politic, cât și din cel sanitar, pentru pentru colaborarea/integrarea serviciului medical de tip public și privat, mai ales în situația în care furnizorul privat este în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Deci beneficiul ar putea fi maxim pentru pacient.
j) neînțelegerea sau neaplicarea ideii care este de baza Sănătății și care fundamentează sistemul și serviciile medicale: în centrul ecuației este pacientul și nevoile lui. În acest scop, și doar în acest scop, poate folosi sistemul medical toate resursele umane, materiale, instituționale puse la dispoziție.
Tradițional în ultimi 25 de ani, sistemul public de sănătate din Prahova a fost invariabil pus la dispoziția interesului politic de moment.
Sperăm că v-am pus pe gânduri. Așteptăm inițiative.
