Ștefan Pârvu este un ploieștean, în vârstă de 42 de ani, care a făcut din pasiunea sa pentru modelism un mod de viață. Datorită acestei pasiuni a lui, an de an, Palatul Culturii din Ploiești este gazda Expoziției de trenulețe „În Gară la Nenea Iancu”, care dă posibilitatea miilor de vizitatori să admire superbele machete, funcționale 100%, care reproduc realitatea în proporție de peste 95%.
Din articol
„Asta înseamnă modelismul, să reproduci, la scară mică, realitatea. Un model corect, pe cale de expunere, respectă realitatea în proporție de peste 90%.”, spune Ștefan Pârvu, ploieșteanul pasionat de modelism.
Primul trenuleț l-a avut la vârsta de 7-8 ani. A înțeles însă, destul de repede, că își dorește mai mult decât o jucărie și a început să-și dorească să construiască module, așa cum vedea el la expozițiile de trenulețe. Și, astfel, a luat naștere pasiunea lui pentru modelism.
În timpul facultății, a avut parte de începutul propriu-zis al modelismului. „Împreună cu un coleg de facultate mi-am făcut o șină de tren inteligentă. Știa să determine coliziunile, știa să facă totul… Era, practic, o rețea neuronală făcută pentru trenulețe”, povestește Ștefan Pârvu care, astfel, și-a îmbinat meseria cu pasiunea.
Foarte mândru, s-a prezentat în fața unui profesor de facultate cu ceea ce construise exprimându-și dorința de a o marketa. „Nu vrei să faci totuși ceva mai serios?”, a fost răspunsul profesorului.
„Am făcut o rețea neuronală pentru șine! Ce să fac mai serios de atât? E ultra high-level”, a fost răspunsul studentului. „Da, dar nu așa faci bani!”, a venit, imediat, replica profesorului. Și astfel, Ștefan Pârvu, și-a deschis propria firmă. Dar pasiunea sa, cea pentru modelism, a continuat și a reușit, treptat, să o dezvolte în paralel cu businessul înființat.
Pasiunea lui Ștefan Pârvu pentru modelism a adus la Ploiești expoziția de trenulețe
Pasiunea lui a deschis Ploieștiului și ploieștenilor, posibilitatea de a se bucura, periodic de „jucăriile-bijuterii”, pe care modelismul le expune. Deși se apleacă, cu precădere, către locomotive și trenuri, modelismul este mult mai mult de atât.
De exemplu, pentru a putea expune în cadrul unei expoziții, este nevoie, pe lângă șinele de tren și trenurile propriu-zise, și de acele module-diorame, care conțin clădiri, oameni, străzi, plante și tot ceea ce mai poate cuprinde un peisaj din realitate.
Un „modul” este, de fapt, un peisaj, cu șine de tren, în cazul expoziției de trenulețe, dar care la exterior este standardizat, astfel să se poată îmbina cu alte module realizate de altcineva. Un modul standard are 1,20 metri. Un modul de gară poate ajunge și la dimensiunea de patru metri.
Fiecare club de modelism are un set de module. Acestea nu suferă, de-a lungul timpului, modificări majore dar se schimbă în permanență, suferind transformări, mai ales de design. Totuși, cam o dată la patru ani, modulele devin inutilizabile deoarece se distrug. Nu voit, ci este o uzură firească datorată transportului, montatului și demontatului, modificărilor, etc. Și atunci, au nevoie de o refacere. „Se rup copaci, se rupe iarbă, se murdăresc, se sparg…”, explică Ștefan Pârvu.
Cum funcționează o locomotivă în miniatură
Pasiunea aceasta nu este deloc una ieftină. O locomotivă în miniatură, poate costa între 200 de lei și 5.000 de euro. „Dar acealea (de 5.000 de euro – n.r.) sunt „museum quality”, ceea ce la noi nu prea există. În muzeele de afară există însă. Îar „museum quality” înseamnă peste 99% reproducere fidelă a realității”, spune Ștefan. „Sunt unele locomotive care au țevi funcționale”, spune, cu pasiune, ploieșteanul.
Tot mecanismul unei locomotive în miniatură se apropie, mai degrabă, de mecanismul unui ceas. „În principiu ea își ia tensiune și semnal din șine. Avem plusuri și minusuri la șine… Înăuntru are un decodor digital, deci, practic, are un calculator. Are un difuzor care redă sunetul, ca să sune ca o locomotivă adevărată”, povestește organizatorul expoziției de la Ploiești.
Ce presupune organizarea unei expoziții de trenulețe
Expoziţia de la Ploieşti nu este singura de acest gen. Dacă în octombrie, la Palatul Culturii din Ploieşti va avea loc „În Gară la Nenea Iancu”, în noiembrie, va avea loc o altă expoziție, de data aceasta la București, la Biblioteca Națională, organizată de CFB (Clubul Feroviar București).
Fiecare expoziție are un traseu de bază pentru trenulețe, traseu care este format din module, care conțin peisaje în miniatură, scene din viața de zi cu zi, etc. Astfel, ai impresia, pur și simplu, că te uiți la o scenă din viața reală, la scară foarte mică.
Puțină lume înțelege cu adevărat ce înseamnă montarea unui traseu la o expoziție. Spre exemplu, pentru a putea monta traseul de la Palatul Culturii, o singură bucată din circuit va fi transportată cu trei dube. Și această bucată reprezintă cam o treime din întregul circuit. „Discutăm de o infrastructură mare. Avem nevoie de 20-30 de oameni ca să o monteze (…) Fiecare modul care compune traseul are 1,20 metri”, detaliază Ștefan Pârvu.
Citește și: „În Gară la Nenea Iancu”, expoziție de mini-trenulețe pentru copiii pasionați de modelism și electrotehnică
Pentru organizarea unei expoziții, planurile încep cu minim șase luni înainte: „Trebuie să punem la punct cine vine, fiecare cu ce vine. Apoi, în două – trei luni stabilim traseul, care se face în baza releveului sălilor unde expunem. Cu două luni înainte dăm aranjamentele către celelalte cluburi care expun. Ei trebuie să ne confirme că modulele sunt funcționale și sunt corect puse. Că poate am ratat șine, am ratat clădiri, am ratat copaci, pe care nu-i vezi într-o schiță simplă…”, povestește Ștefan despre munca titanică din spatele organizării unei expoziții de trenulețe.
Pentru a monta un traseu de expoziție este nevoie de o zi întreagă, mai exact de 12 ore. „Practic, toți știm planurile. Avem planurile desenate, știm pe unde vin, pentru că ne luăm cotele după planurile sălii. Și atunci logica este să montăm totul în 12 ore”, mai povestește Ștefan.
Cea mai complicată parte este electronica de sub fiecare traseu. Dar pentru Ștefan aceasta este provocarea care îi face cea mai mare plăcere. „Dacă trenurile au multă electronică, și lemnele de sub ele sunt pline de electronică”, spune el. În plus, în cadrul unui circuit, totul este funcțional, inclusiv gările.
„Circuitele se schimbă de la expoziție la expoziție. Noi nu avem două circuite la fel”, dezvăluie Ștefan.
În România modelismul este o pasiune „de nișă”
În România pasiunea pentru modelism este mai puțin întâlnită față de alte țări, cum ar fi, spre exemplu, Germania, Austria sau Elveția. Pe drept cuvânt este considerată „de nișă” și nu are prea mulți adepți. Tot ceea ce înseamnă industria de „mecanisme fine” este slab reprezentată în România. Tot mecanismul unei locomotive în miniatură se apropie, mai degrabă, de mecanismul unui ceas și, din această cauză, totul devine mult mai complicat atunci când se strică ceva.
Cu toate acestea, s-a găsit o mână de oameni pasionați, care s-a strâns într-ul club, Club eroviar Republica Ploiești, care și-a propus să aducă modelismul mai aproape de oamenii de aici. Așa că „În Gară la Nenea Iancu” nu este doar despre trenulețe, ci este despre modelism, ca pasiune în formă pură.
În modelism există trei tipuri de modele. Modelele statice sunt cele mai întâlnite. În această categorie de încadrează busturile, de exemplu. Condiția, și în cazul acestora, este că trebuie să imite realitatea în proporție de peste 90%.
În concursurile de modelism, păstrarea scării și imitarea realității se punctează. „Din această cauză noi avem o problemă cu arta modernă, care nu are nicio legătură cu realitatea. Este dureros pentru noi…”, râde Ștefan.
Nu întotdeauna însă realitatea poate fi imitată. Și, pentru a exemplifica, Ștefan arată o locomotivă. „Uite, de exemplu, dacă scara era respectată în proporție de 100%, nu aveai cum să vezi aceste țevi, atât de subțiri ar fi fost”, spune el. Și, tot pentru a exemplifica, a povestit de machete de vapoare, care au fost expuse și în Ploiești, care imitau realitatea 99%. La acelea, firele de la catarge nu puteau fi observate cu ochiul liber, erau ca niște fire de păr.
Citește și: Expoziție de artă urbană și petrecere în aer liber la Ploiești
La expoziții, se intră, cumva, în zona artistică. De exemplu, firele de electricitate. Aici trebuie venit cu un fir mai gros ca să poată fi văzut de public. „Și noi facem asta. De exemplu, pe firele noastre de curent, dintre stâlpi, folosim fire mai groase pentru că, altfel, ar fi firul atât de subțire, încât ai vedea doar niște stâlpi, undeva, pe un câmp”, spune Ștefan Pârvu.
Modelismul feroviar, ca ramură a modelismului, implică artă, precizie și, mai presus de toate, o pasiune dusă dincolo de limite. Ștefan Pârvu este unul dintre oamenii cărora li se datorează expoziția de trenulețe „În Gară la Nenea Iancu”, de la Palatul Culturii Ploiești.
Anul acesta expoziția va avea loc în weekendul 3-5 octombrie 2025 și va cuprinde, pe lângă circuitul de bază, și surprize pregătite de organizatori, care speră să le treacă pragul cât mai mulți vizitatori. Ștefan Pârvu va fi, bineînțeles, acolo, oferind cu drag detalii oricui se va arăta interesat de munca titanică din spatele modelismului feroviar.
