Ruine, rugină, gunoaie și nepăsare. În 2025, Rafinăria Astra Română din Ploiești, odinioară „fruntea industriei petroliere românești”, s-a transformat într-o groapă de gunoi. Ce a fost cândva un colos industrial, încărcat de istorie, este astăzi o rezultatul indiferenței și a neputinței. VIDEO la finalul textului.
În loc să fie un muzeu industrial, un simbol al orașului sau un proiect de regenerare urbană, Astra Română a ajuns o rușine națională, un spațiu abandonat, lăsat la voia sorții. Este o jignire pentru Ploiești și pentru ploieșteni, o dovadă a neputinței, lipsei de viziune și a absenței totale a responsabilității publice.
Imaginea este dezolantă. Peste 50 de hectare în paragină, fără pază, fără protecție, fără niciun plan. Întreaga suprafață este plină de mărăcini, bălării, rezervoare ruginite, instalații vechi și clădiri devastate. Peste tot sunt gunoaie, resturi menajere, deșeuri de construcții și mizerie, semn că spațiul a fost „adoptat” de cetățeni și firme ca loc de depozitare ilegală.
Un pericol pentru oricine. Gardul perimetral este, în proporție de peste 80%, distrus.
Panourile de beton de pe latura cu cartierul Mimiu au început să dispară, iar în locul lor au rămas zeci de găuri prin care oricine poate pătrunde în incinta fostei rafinării. În interior se află puțuri descoperite, gropi adânci, capcane în care un copil sau un trecător neavizat ar putea oricând cădea. Totul, la doar câțiva pași de cartiere locuite și în indiferența totală a autorităților.
O ruină industrială cu nume istoric, în faliment de aproape 11 ani
Rafinăria Astra Română se află în insolvență din 2014, iar de atunci, fiecare an care a trecut a însemnat un pas în plus către dispariția totală a acestui simbol al industriei petroliere. Instalațiile au fost oprite, peste 700 de angajați au fost concediați, iar societatea mai există doar pe hârtie.
La jumătatea anului 2020, datoriile companiei depășeau 47 milioane de lei, dintre care peste 34 de milioane erau obligații fiscale. În lipsa unui plan viabil de reorganizare, încercările de privatizare au eșuat. Situația financiară este catastrofală: pierderi constante, cifra de afaceri aproape inexistentă și nicio perspectivă de revitalizare.
Astra Română: un secol și jumătate de istorie, șters cu nepăsare
Puțini mai știu că Astra a fost, începând din 1880, una dintre cele mai vechi și importante rafinării din Europa, prima din România care a produs gaz și cocs petrolier. În perioada interbelică, aparținea celebrului trust Royal Dutch Shell, iar în anii ’30 rafina peste 1,6 milioane de tone de țiței anual.
A rezistat distrugerii programate din Primul Război Mondial, când, la cererea Aliaților, a fost incendiată pentru a nu cădea în mâinile armatei germane – o acțiune considerată primul mare dezastru ecologic al României. A fost refăcută și a funcționat la capacitate maximă până în Al Doilea Război Mondial, când a fost din nou grav avariată în urma bombardamentelor sovietice și anglo-americane.
După naționalizare, a fost reconstruită și modernizată, ajungând să prelucreze 900.000 tone de țiței pe an în perioada comunistă. După 1989, au urmat declinul, privatizările eșuate, falimentul.
VIDEO
Nu stiu cui, dar ar trebui sa le fie rusine.
Bunicul meu matern a lucrat in Astra incepand cu anii ’20 si pana la pensionare. A fost mobilizat acolo in al doilea razboi mondial si a suferit arsuri in timpul bombardamentelor.
E usor sa parasesti sau sa distrugi.
Pacat, face parte din istoria orasului meu.
Datoriile vor putea fi lichidate numai taind si vanzand ca fier vechi totul. Terenul nu va putea fi utilizat petru imobiliare intrucat este infestat cu produse petroliere. Cel mult sa faca un parc. Rafinaria avea utilaje invechite si tehnologii depasite. Pe vremea lui ceasca mergea totul la gramada dar acum se cere eficienta si productivitate.
Datorita utilajelor invechite si tehnologiilor depastite in Rafinaria Astra se facea cea mai buna motorina din Romania (era ESENTA DE MOTORINA) – din pacate era si cea mai scumpa si nu facea fata concurentei facuta de motorina proasta din piata. Dar nu asta era marea problema pentru ca era vanduta ca si combustibil tip M sau combustibil tip P prin intermediul mafiotilor de la vremea respectiva. Tot datorita tehnologiilor invechite Astra a fost ultima rafinarie din tara in care se mai producea ulei de transformator. Acum tot uleiul de transformator este din import. Tot aici se produceau cantitati mari de bitum – acum este din import.
Parerea mea este ca rafinaria a avut parte (dupa privatizare) de un „tratament preferential”.