Se pare că numai Județeanul nostru este „de pomină”. Experiența recentă a unei prahovence ne arată că și la alții este… poate mai rău ca la noi.
Așa cum se întâmplă deseori, din păcate, o tânără din Breaza, aflată cu soțul și fetița de 5 ani în concediu pe litoralul românesc, a ajuns cu copilul de urgență la spital. Singura variantă în apropiere a fost Spitalul Județean Constanța.
Deoarece starea copilului era destul de alterată, s-a procedat la internarea acestuia, însoțit de mama sa. „Apoi a început coșmarul…”, povestește tânăra.
„La micul dejun au venit și au pus dimineața o felie de pâine prăjită pe pachetul meu de șervețele umede. Nici măcar un șervețel de hârtie nu ne-au dat, ce să mai zic de farfurie…
Apoi, aerisirea de la wc era direcționată în salon… Nu am crezut că există așa ceva. Cum au gândit-o? Vă închipuiți cum mirosea acolo?”
Pe tot parcursul celor două zile și o noapte de internare, tot tratamentul medicamentos a fost cumpărat de părinți, deoarece în spital nu aveau nimic. „A, ba da. Au avut Dexa, ser fiziologic și mănușă ca să lege bățul de pat..”, își amintește mămica.
După două zile s-a externat la cerere, pe semnătură, deoarece nu a mai suportat condițiile din spital.
Într-un final enterocolita diagnosticată la Constanța nu a fost tratată corespunzător și, după câteva zile acasă, au ajuns cu copilul la un spital privat în București.
Citește: Cum a fost rezolvată problema apei caldă la spitalul județean din Ploiești
„Tocmai am plătit la stat 14.000 de lei impozit!”, povestește tânăra, care are o afacere de succes în Breaza. „Pentru ce am dat banii aceștia? Pentru o felie de pâine prăjită pe care a primit-o copilul meu? Am chemat doctorul. A ridicat din umeri. L-am întrebat dacă i s-ar părea normal, dacă ar ajunge cu copilul lui în situația în care este copilul meu, să fie tratat așa. A spus că nu. Mulțumesc!”
„Ce să mai zic? Pe căldurile astea, în salon nici nu aveam mâner la geam să putem aerisi. Nu aveam jaluzele sau ceva la geam, la 5 dimineața, bolnav fiind, copilul meu se trezea din cauza luminii. Nici măcar față de pernă nu am avut, era un fel de mușama pe care nu puteai pune capul că ți se lipea de piele. Cum se poate așa ceva?”, întreabă revoltată tânăra.
Citește și: De ce se mai fac triaje în spitalele din Prahova dacă nu mai este stare de alertă?
De asemena, tot ea povestește că nici măcar suport de perfuzie nu aveau, legau stativul de pat cu o mânușă chirurgicală…
„Am stat de vorbă cu asistentele. Toate ridicau din umeri. Cică nu s-a făcut niciodată nimic în acel spital decât când au apărut reclamații în presă. Scrieți și voi și poate ajunge la ei și mai fac ceva pe-acolo.”, spune prahoveanca.
În urma experienței de la Spitalul Județean Constanța, prahoveanca a ajuns la spitalul privat din București unde a avut parte de un tratament corespunzător. ”… dar pentru care am scos o grămadă de bani din buzunar. Fără supărare, eu plătesc taxe la stat, este normal să fiu tratată decent. Nu vreau lux, vreau decență. Atât! Nu bătaie de joc. Repet, pentru ce am plătit atâția bani la stat? Pentru ce plătesc impozit anual dacă tot la privat ajung și scot bani din buzunar?”, se întreabă, pe bună dreptate, tânăra din Breaza.
