Bianca Mihaela Bucur este elevă în clasa a 12-a la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Ploiești. Iubește limba turcă, cultura turcă și tot ce are legătură cu Turcia. În anul 2019 a obținut medalia de aur la Olimpiada de Limba Turcă Modernă organizată de IFLC.
Își dorește să aibă șansa de a lucra la Ambasada Turciei din România, ori la Ambasada României din Turcia. Cântă la chitară, vioară și ukulele.
Bianca, descrie-te în câteva cuvinte.
“Numele meu este Bianca Mihaela Bucur, am 18 ani și sunt elevă în clasa 12 M1, adică profilul mate-info bilingv engleză, la Colegiul Național “Mihai Viteazul” Ploiești. Sunt eleva acestui liceu încă din clasa a 5-a, când am fost admisă tot pe profilul Matematică, însă aceste specializări nu m-au oprit niciodată din a-mi cultiva pasiunea pentru limba turcă.
Citește și: Interviu cu ploieșteanca Ali Stoicescu, studentă la două facultăți, educatoare și lucrătoare de tineret în cadrul Asociației “Un strop de fericire”
De asemenea, mă consider fascinată de domeniul muzical, de puterea de care muzica dispune atunci când cuvintele se consumă. Deși chitara, la care am învățat să cânt încă de la vârsta de 6 ani, ocupă un loc important când vine vorba de instrumentele pe care le-am studiat în particular cu profesori îndrumători, nu rămân mai prejos nici vioara, nici ukulele, pe care le-am descoperit ulterior.”
Când ai descoperit că ai o pasiune pentru limba turcă?
“De mică pot spune ca am dezvoltat pasiunea aceasta pentru vizionare de filme turcești, seriale, videoclipuri de pe YouTube, jurnale de călătorie, toate acestea cu subtitrările aferente.
În jurul vârstei de 14 ani, am observat faptul că eram capabilă să înțeleg limba turcă fără să mai fiu ajutată de acele subtitrări. Bineînțeles că, acest fapt a reprezentat o mare uimire pentru mine: să învăț o limbă străină, total diferită de limba mea maternă, numai auzind expresii, fraze și asociindu-le cu traducerile ce apăreau pe ecran.
Citește și: Interviu cu ploieșteanca Medeea Zafiris, campioană mondială la karate: “Este important să ascultăm sfaturile celorlalți, dar niciodată nu trebuie să uităm de principiile noastre”
Entuziasmată fiind de această realizare, am început imediat, împreună cu părinții mei, să căutam în Ploiești un profesor de limbă turcă și am avut norocul să descoperim un profesor excepțional de la Școala Internațională Spectrum Ploiești.
L-am cunoscut în cadrul Festivalului Turcesc, în vara anului 2019, domnul profesor Samir Hatipoğlu. Am avut parte de o colaborare deosebită, în urma căreia mi-am îmbogățit semnificativ bagajul de cunoștințe în acest domeniu.
Chiar dacă dânsul acum nu se mai află pe teritoriul României, acest lucru nu ne-a afectat în niciun fel colaborarea.
De asemenea, am avut șansa sa leg o prietenie extrem de strânsă cu o tânără studentă din Izmir, Turcia, Melike Karal, cu care m-am cunoscut prin intermediul unei aplicații destinată învățării limbilor străine.
Melike dorea să învețe câteva expresii uzuale în limba română, așa încât la sosirea ei în țară, în cadrul unui proiect Erasmus, să nu întâmpine probleme. Cât despre mine, desigur, doream să exersez limba turcă cu un nativ. Astfel, în decursul acestor cinci ani, în care am conversat neîncetat, s-a creat o conexiune extrem de specială între noi două.”
Care este cea mai importantă performanță a ta? Povestește despre asta.
“Consider ca prima medalie de aur pe care am obținut-o în cadrul Olimpiadei de Limba Turcă Modernă organizată de IFLC, în anul 2019, a avut un impact extrem de puternic asupra mea.
Citește și: Ploieșteanca Aytana Anghel, elevă a C.N. Mihai Viteazul, bursieră la Oxford și director general al revistei Daily Dose of Millennial
Deoarece era pentru prima dată când avusesem ocazia sa demonstrez lumii faptul că, atunci când pasiunea se îmbină cu munca, rezultatul nu poate fi decât unul îmbucurător. Îmi amintesc acel sentiment atât de clar: ocupam locul întâi în clasament și nu-mi venea a crede că am putut atinge această performață în urma unei pasiuni roditoare.
Au urmat încă trei medalii de aur, în fiecare an concurând la un nivel superior anului precedent.
În primăvara anului 2022, am participat și la etapa județeană a Olimpiadei Naționale de Limbă Turcă Modernă, organizată de Ministerul Educației, unde am obținut nota maximă, 10, calificându-mă la faza națională ce va avea loc la Constanța, pe 20 mai.”
Cum e limba turcă în comparație cu limba română?
“Personal, nu consider limba turcă o limbă străină. Îmi este atât de familiară și pot spune că am avut ocazia să o aud aproape la fel de mult ca limba română. Mă exprim cu ușurință în limba turcă, la fel cum procedez și în cazul limbii mele materne.
Comparativ, consider că din perspectiva gramaticii fiecărei limbi, mai ales a topicii frazelor, limba turcă poate da bătăi de cap, deoarece ordinea cuvintelor în propoziție este cu totul aparte. Pe de altă parte, în limba turcă nu există genuri, în consecință nici acorduri. Totul este foarte simplu din acest punct de vedere.”
Cine este mentorul tău?
“Probabil că nu aș fi ajuns atât de departe în acest domeniu, fără sprijinul îndrăgitului meu profesor de limbă turcă, domnul Samir Hatipoğlu. Și nu am folosit termenul „îndrăgit” doar pentru ajutorul nemărginit pe care mi l-a oferit de-a lungul acestor ani.
Ci și pentru căldura pe care am resimțit-o încă din primele momente petrecute alături de familia dumnealui. Îi voi fi întotdeauna recunoscătoare pentru modul în care m-a îndrumat să-mi cultiv această pasiune.”
Am înțeles că îți place să scrii și să cânți în limba turcă. Povestește despre asta.
“O limba străină presupune și familiarizarea cu tradițiile, folclorul, literatura și cultura lor. M-au fascinat încă de mică ritmurile melodiilor, profunzimea versurilor precum și talentul cu care mulți artiști turci au fost înzestrați. Mai prejos nu rămâne nici literatura turcă, de care m-am îndrăgostit de când am început să citesc cărțile “marilor grei” ai turcilor și anume: Elif Șafak și Orhan Pamuk.
Citește și: Ruxandra Iosif, ploieșteanca admisă la Princeton University, în America: “Le mulțumesc părinților pentru că nu mi-au tăiat aripile”
Am avut ocazia să colaborez în realizarea unor cover-uri după cele mai cunoscute și îndrăgite piese turcești, împreună cu domnul profesor Salim Kahraman, de la Școala Internațională Spectrum Ploiești. În timpul liber, pentru a mă deconecta de la ritmul alert al vieții, aleg mereu să cânt, atât cu vocea, cât și instrumental, piesele mele favorite din repertoriul turcesc.”
Ce oportunități are un tânăr care studiază limba turcă?
“De fel, sunt o persoană care se ghidează după ideea: “Șansa și-o mai face și omul cu mâna lui”. Părerea mea este că, alături de multă perseverență și încredere de sine se pot ivi o serie de oportunități.
E vorba de: practicarea poziției de translator într-o întreprindere ori chiar deschiderea propriului cabinet de traduceri și interpretări; alegerea profesiei de cadru didactic în învățământul superior ori inferior, precum și ocuparea unei poziții în cadrul Ambasadei Turciei din România.”
Care este cel mai mare vis al tău și ce faci astăzi pentru ca el să devină realitate?
“Cel mai mare vis al meu este ca după terminarea studiilor superioare să am șansa de a lucra în Ambasada Turciei din România, ori în Ambasada României din Turcia, deoarece mereu am fost atrasă de mediul diplomatic și aș fi mai mult decât bucuroasă ca într-o bună zi să fac și eu parte din această organizație.
Citește și: Ploiești, orașul ”păcănelelor” și farmaciilor. Cum se face specula în bricolaj – Observatorul Prahovean LIVE
În acest sens, continui să aprofundez limba turcă, deoarece mereu există loc de mai bine, scriind aproape zilnic câte o compunere pe teme diverse, fie acestea filosofice ori concrete și repetând anumite noțiuni teoretice.”
Cum reușești să te motivezi în drumul tău către performanță?
“Sentimentele de împlinire și mulțumire pe care le resimt de fiecare dată când obțin un rezultat bun la concursurile/olimpiadele de Limba Turcă sunt inegalabile. Satisfacția și mândria, vizibile pe chipurile părinților mei, care m-au susținut în toată această perioadă, sunt mai presus de toate.
Așa că, indiferent de cât de nefavorabile ar fi condițiile, ori cât de stresantă ar fi o anumită perioadă din viața mea, îmi proiectez momentul final – cât de minunat o să fie totul ulterior și acest lucru îmi este suficient încât să mă motiveze să continui ceea ce fac.”
Ce frici au tinerii, în general, în legătură cu viața? Dar tu?
“Sunt sigură că este o frică comună, aceea de a nu găsi un loc de muncă viabil după finalizarea studiilor. Această incertitudine, oscilare între mai multe opțiuni de carieră poate deveni stresantă cu timpul.
Desigur că, o altă presiune asupra mea o exercită și concurența foarte mare prezentă în mediul diplomatic, despre care povesteam anterior. Cu toate acestea, totul este posibil și cu acest gând voi pleca la drum.”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.
“Sfătuiesc pe toți tinerii să își urmeze pasiunea, indiferent de părerile pozitive sau mai puțin pozitive pe care aceștia le primesc din mediul exterior și să își asculte vocea interioară.”
