kober-front-bun.jpeg

Din start se cuvine să facem două precizări importante. Prima: prin intermediul acestui articol nu intenționăm să punem în vreun fel în discuție integritatea, bunul renume sau imaginea brandului Kober. Este un producător român și nouă ne plac producătorii români mai mult decât alți producători. Acest articol este despre autoritățile locale și comportamentul discreționar, ca să nu spunem ilegal.

A doua: meritul cel mai important în semnalarea comportamentelor deviante ale autorităților în cazul pe care îl vom descrie revine colegilor de www.ziarulncomod.ro care au scris primul articol pe această temă pe data de 18 mai 2017. Am făcut precizările, acum să începem cu veștile proaste, umilitoare, scandaloase etc, etc, etc în primul rând pentru locuitorii cartierului Mihai Bravu și mai apoi pentru cei din restul orașului.

Pentru cititorii din alte localități, nefamiliarizați cu specificul orașului municipiu al județului Prahova, începem cu definirea termenilor. Abia apoi pregătiți-vă să vă scandalizați maxim în grup, așa, ca premiu de consolare după ce veți vedea cum sunteți încă odată abuzați fix de autoritățile care ar trebui să vă protejeze de abuzuri.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Mihai Bravu este unul dintre cele mai populate cartiere ale Ploieștiului și, din nefericire, unul dintre cele mai poluate. În zonă funcționează numeroși mari poluatori precum:

  • Isover – recunoscut pentru calitatea cancerigenă deosebită a imisiunilor,
  • Petrotel Lukoil – care nu mai are nicio prezentare pentru norii bogați în H2S și So2 pe care îi oferă cu atâta generozitate întregului oraș, precum și localităților înconjurătoare,
  • Lukoil Energy – ramură desprinsă din rafinărie care se ocupă cu producția de energie inclusiv prin arderi la temperaturi înalte,
  • Niște depozite de munți și mări de deșeuri periculoase,
  • Niște urme de bataluri cu produse petroliere nedecolmatate și așa mai departe.

De menționat că, deloc întâmplător spunem noi, tot în Mihai Bravu se află cel mai mare cimitir al Ploieștiului care mai are încă locuri libere și ale cărui monumente funerare au o trăsătură comună: media mică de viață a răposaților.

Tot de menționat este că prin zonă trece singurul și cel mai poluat pârâu al orașului, Dâmbu. El este cunoscut în folclorul ploieștean drept pârâul fantastic care la fiecare ciclu electoral din 2008 încoace este transformat în fluviu cu lebede albe și negre, orci, gondole și pagode plutitoare de către un politician. Altminteri este un fel de canal colector tuturor canalizărilor de pe curs, de la fecale, la petroale.

Pentru că vă simt că fremătați să aflați cine este politicianul cu așa puteri magice, vi-l spun, pentru că este relevant în context. Este vicepremierul a ministru al Mediului, Grațiela Gavrilescu, cunoscută mai nou sub numele de scenă doamna care stă cu spatele la Sfântul Altar și își ține coatele pe un tricolor pus invers. Este o ploieșteancă sadea, dar care stă mai spre vestul orașului.

În acest context, în acest loc al Ploieștiului binecuvântat de Dumnezeu, trebuie să fim cu toții de acord că lipsea un element pentru ca cercul să fie complet. Un element cu produse chimice, desigur.

Probabil că asta, absența unui competitor serios în vopseluri, lacuri și alte acareturi specifice în populatul Mihai Bravu, a fost și una dintre rațiunile după care producătorul român de vopseluri Kober din Dumbrava Roșie, Neamț, proprietate a domnului Kober Aurel Vasile, a decis să construiască acolo un depozit de vopseluri. Nu, nu vă simțiți complexați, nu sunteți singurii - și noi ne-am luat plasă vreo 20 de ani crezând că sunt nemți și cumpărăm produse made in Germany.

Precum Vodă Bogdan la întemeiere, în 2013 desantul de specialiști Kober a intrat în Ploiești. Prima atestare istorică a intenției lor de a construi obiectivul ”Clădire depozit produse finite” este actul de vânzare cumpărare a terenului situat pe strada Mihai Bravu, nr. 231. A doua atestare este Certificatul de Urbanism 462/13 mai 2014.

De aici, ca în cinematografie, mutăm planul către competentele, dar extraordinar de bine plătitele noastre autorități locale. Ajungem la istoricul moment 18 mai 2017 când jurnaliștii de la Incomod publică un articol care aruncă în aer tot Urbanismul Ploieștean.

Esența articolului: pe strada Mihai Bravu, la nr. 231, se află un depozit de vopseluri aparținând firmei Kober a cărui autorizație de construire a fost emisă la o zi după ce ei fotografiaseră clădirea finalizată. Textul cu documente și poze poate fi citit aici: Kober a construit ilegal un depozit în Ploiești. FOTO.DOCUMENTE

Ziariștii scriu alte câteva articole și amorsează un bâlci al penibilului, grotescului și comportamentelor deviante ale unor funcționari cam prea capii ca să fie doar incompetenți, atât din primărie cât și din instituții deconcentrate ale statului român. Primăria nu are reacții sau când are, declarațiile sunt contradictorii, Urbanismul o dă în bărci și face pe struțul ca să treacă timpul, prefectura se face că plouă.

Începe bârfoteca: șpaga? Cât a fost șpaga? S-a dat? Nu s-a dat? A luat-o? N-a dat-o. Ai impresia că urmează sfârșitul lumii, sau cel puțin al activității în afara legii și/sau a reglementărilor specifice de pe Mihai Bravu 231. Pe urmă, deodată, liniște și pace de-ți crăpau urechile. Asta ne-a atras atenția și nouă. Liniștea asta prea suspectă, prea ca între cârdăși.

Ca să vezi coincidență, pe 3 mai 2018, la un an de la ancheta Incomod și la 5 ani de la prima descălecare a koberilor la Ploiești, primăria Ploiești are amabilitatea să ne răspundă la o solicitare de informații despre subiectul Mihai Bravu 231. Mai precis, prin intermediul Direcției de comunicare ne răspunde cu un mega, dar mega tupeu Urbanismul Ploieștiului condus de doamna arhitect șef Cristina Herția.

Cum care doamna Herția?  Doamna funcționar public șef care face și azi deliciul netului în postură de polițistă de vodevil, fără să aibă vreo problemă de etică sau morală, detalii aici: Polițistă cu sutienul la vedere, blondă planturoasă și brunetă misterioasă – fetele nostime care își bat joc de Urbanismul Ploieștiului.

Exact, tipa semidoctă care din postura de arhitect șef al Ploieștiului, cum ar fi cu salariul plătit de prostimea din orașul aurului negru, a candidat de una singură la concursul de arhitect șef al Câmpulungului și a ieșit pe locul doi, adică n-a trecut probele, detalii aici: Nu e banc: a candidat de una singură și a ieșit pe locul doi, iar Primăria Ploiești o consolează cu un salariu imens, apartament de serviciu și secretară.

În respectivul răspuns pe care îl publicăm în facsimil ca să vă enervați rău și voi, ni se spune spune că investitorul a fost controlat după articolele din Incomod, cam așa, fără chef și tragere de inimă. La ordinul expres al Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), am auzit noi.

Și că în urma controlului ar fi dispus ”intrarea în legalitate” – adică echivalentul anulării autorizației de construcție emisă în 2017 cum a fost emisă, cert este că nici până astăzi n-am auzit să fie subiect/obiect de cercetare penală. Dar nu stați liniștiți că nu doar poliția sau parchetele stau paralizate.

Și că i-ar fi aplicat o amendă mică, așa de sanchi, de chichi maro, și că l-au rugat frumos să intre în legalitate dar că el n-a avut chef, și că l-au rugat din nou și din nou n-au avut chef mușchii lui în momentul ăla, dar că este preocupat să o facă odată și odată.

Și că această atitudine capricioasă a investitorului i-a oferit departamentului doamnei arhitect șef Cristina Herția prilejul de a scoate în scris următoare cugetare penală, care îndeamnă clar pe oricine să nu respecte nicio lege atunci când se apucă de construit la Ploiești: ”(...) în practica de zi cu zi reprezentanții Direcției Generale de Dezvoltare Urbană (DGDU) se confruntă cu două interese majore, respectiv interesul municipalității de a veghea la disciplina în construcții și interesul patrimonial direct, care reclamă apărarea proprietății unei construcții. Dar, prin faptul că normele de urbanism în zonă sunt întrunite prin aplicarea ulterioară, pălește importanța vegherii disciplinei în construcții!!!, care a fost încălcată la momentul respectiv, dar care în prezent nu mai este încălcată, primând dreptul la proprietate al persoanelor fizice/juridice private asupra construcțiilor edificate”.



În traducere: dacă ești suficient de șmecher și știi pe cine trebuie în Ploieștiul ăsta, pe doamna Lavinia Cursaru de la Control, de la DGDU, să zicem așa, de dragul discuției, subliniem fără nicio legătură cu cazul, te apuci și construiești fără nicio regulă. După aia vine doamna Cursaru, sau serviciul pe care îl coordonează, că de aia am introdus-o în subiect, te controlează, vede că ai construit ilegal și îți zice: bravo ție că ești om cu inițiativă! Felicitări! Ce bine că ai construit fără autorizație.

După aia vine doamna Herția care, prin Direcția sa, constată că primează dreptul tău la proprietate peste construcția ridicată ilegal și că o să aibă ea grijă să nu ți se întâmple nimic, pentru că asta e treaba ei de arhitect șef de municipiu. Să te apere de legea cea rea și de reglementările cele dure.

Și mai pe înțelesul tuturor organelor statului care nu au făcut nimic în acest caz mediatizat, după cum ar spune orice investitor de bună credință care ar vrea să ridice lângă Casa Albă din Ploiești, un depozit de acid sulfuric, mai dă-le-n gura mă-sii de legi prea stricte ale domeniului, pe mine mă apără de prevederile lor fix ăia care ar trebui să le aplice.

De ce am făcut aceste enervant de repetate traduceri ale acestui răspuns care dă o altă valoare faptelor discreționare și ilegale care se petrec în urbanismul orașului? Pentru că aveam să constatăm că nu doar DGDU a avut o atitudine mult prea îngăduitoare în acest caz. Din mai până acum am tot solicitat și am și primit informații de la alte instituții cu atribuțiuni în domeniu, răspunsuri care ne-au șocat, iar noi suntem destul de greu de uimit.

Astăzi, după cum puteți vedea din imagini, pe Mihai Bravu 231 depozitul funcționează la capacitate maximă, într-unul dintre cele mai populate și poluate cartiere ale orașului. După cum am aflat de la Agenția de Mediu, el nu are autorizație de mediu – deși poate fi încadrat la categoria ”mare poluator”. Agenția nu i-a vizitat, pentru că nu are atribuțiuni de control. Atașam răspuns.

După cum am aflat de la Garda de Mediu, Garda nu i-a controlat deoarece nu știa!!! De existența lui. Vă reamintim că anul trecut ziarul incomod a scris o serie de articole foarte citite pe această temă și că Garda are obligația de a monitoriza astfel de subiect. Atașăm răspuns.

Din acest punct de vedere, al impactului asupra mediului celui mai poluat cartier al orașului, azi la depozitul Kober se încarcă și se descarcă mărfuri poluante fără ca instituțiile de profil să aibă măcar curiozitatea să vadă dacă nu cumva acolo produse nemțești și nu din Neamț.

Deși este crâncen, nu acesta este cel mai grav aspect. Cel mai grav este că astăzi, când vedeți forfota asta de mașini la depozit, depozitul de vopseluri funcționează fără autorizație/aviz al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU)! Da! Tocmai pentru că nici nouă nu ne venea să credem, vă atașăm răspunsul ISU Prahova.

Noi credem că nici funcționarea fără avizul ISU a unui depozit de vopseluri în orașul Ploiești nu este mai gravă decât atitudinea primăriei în acest caz. În afară de controlul făcut, la solicitarea expresă a ISC după sursele noastre, din punct de vedere al demersurilor obligatorii, primăria Ploiești, prin instituțiile subordonate, nu a avut nici măcar curiozitatea să vadă dacă pe Mihai Bravu 231 a fost construit un depozit de vopseluri sau vreunul de deșeuri radioactive. Ne-am fi dorit să putem publica și răspunsul primăriei la întrebările are sau nu autorizație validă, și i-ați controlat sau nu însă, din nefericire, încă nu l-am primit.

În concluzie așteptăm și noi cu interes să se uite cineva peste treaba asta și ne abținem cu greu de a nu da curs invitației direcției doamnei arhitect șef Herția de a construi fără autorizație în Ploiești că ne apără ea.

Ne gândim serios la cum ar arăta dpdv arhitectonic o grandioasă Bursă a Șpăgii pusă fix în giratoriul de la Catedrală peste statuia Libertății. Dă-o-n mă-sa de statuie că oricum a fost făcută de niște proști care acum sunt și morți și nici nu mai produc nimic, deci ce interese să le mai apere Urbanismul ori primăria. Iar restul fac oricum pe morții în păpușoi, de la ISU, gărzi și Parchete.

Ha? Să deschidem o subscripție publică?

kober-front.jpg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.19.49.jpeg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.19.10.jpeg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.14.56.jpeg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.14.57.jpeg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.19.09.jpeg

WhatsApp Image 2018-09-28 at 09.19.10(1).jpeg


Drepturi de autor și renunțarea la răspundere juridică

Site-ul Observatorul Prahovean (www.observatorulph.ro) conține, pe lângă fotografiile și materialele produse de jurnaliștii noștri, materiale protejate prin drepturi de autor a căror utilizare nu a fost întotdeauna autorizată în mod expres de către deținătorul drepturilor de autor.

În concordanță cu misiunea noastră, aceea de a asigura dreptul la informare al cetățenilor, considerăm că aceasta reprezintă o "utilizare corectă" și neangajantă în domeniul legilor copyright a oricărui material protejat prin drepturi de autor, așa cum este prevăzut în legislația națională, europeană și internațională (ex.: secțiunea 107 din Legea drepturilor de autor din SUA, Directiva UE, DIRECTIVA (UE) 2017/ 1564 și Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, actualizată – Art. 35, lit. f).

Excepție fac cazurile materialelor publicitare plătite (marcate cu: ”Publicitate” sau ”(P)”), acolo unde răspunderea juridică asupra textelor/fotografiilor aparțin în totalitate clientului nostru.

Dacă doriți să utilizați materiale protejate prin drepturi de autor de pe acest site în scopuri proprii, care depășesc utilizarea corectă, trebuie să obțineți permisiunea de la proprietarul drepturilor de autor.