Miercuri, 13 mai, ziua mult așteptată pentru concertul Metallica. Ca să nu stau cu orele în trafic, decid să iau trenul. Mare greșeală!
Ajung la redacție. O colegă, care avea cont la CFR, se oferă să mă ajute cu achiziția de bilet online. „E un Regio Expres, are mers de InterCity, dar preț de Regio”. Recunosc, nu am mai mers demult cu trenul, așa că merg pe mâna ei. Teoretic, trenul trebuia să parcurgă distanța Ploiești Vest – București Nord într-un timp neverosimil: 37 de minute. Prețul, decent: 16 lei.
Ajung în Gara de Vest, care arată oribil. Trenul, la timp. Vagonul 3, în care aveam bilet, este, de fapt, al doilea de la locomotivă. Îmi găsesc locul: 38. Era ocupat de un domn. Acesta îmi spune că s-a așezat acolo pentru că, la rândul lui, pățise la fel.
Apropo, de ce ai ocupa locul altui călător? Merg la concert, o să fie frumos, nu te enerva. Nașul, obișnuit cu situația, îmi recomandă un scaun gol în același vagon, unde imaginea este dezolantă. Geamuri murdare, zăpușeală, mirosuri pestilențiale.
Trenul oprește în Gara Brazi. Parcă nu trebuia să facă asta, din moment ce timpul din mersul trenurilor este de 37 de minute.
Îl văd pe naș cum coboară tacticos pe peron. Este semnalul pentru mulți călători fumători că își pot lua, liniștiți, porția de nicotină.
Timpul trece: 5, 10, 15, 20 de minute.
Într-un final, mecanicul de locomotivă primește semnalul. Trenul se pune în mișcare. Mă uit la ceas. Încă e timp. Înainte de Gara de Nord, mai face o oprire. Și stăm. Scena de la Brazi se repetă. Fumătorii sunt fericiți. Eu fac eforturi să nu mă enervez.
Ajung în Gara de Nord. Ora 16:25, cu o întârziere de 40 de minute. Mă plâng colegilor, ei râd de mine. Se pare că am fost norocos. Puteam să stau în tren cu orele.
Dau să cobor pe peron, însă ușa automată e pusă pe glume și vrea să mă strivească. Evit impactul la milimetru. Apăs din nou pe buton. Nimic. În spatele meu, lumea nervoasă. „Hai, domnule, odată, ce tot faci?!”. Acum încep să mă enervez. Apăs din nou pe buton. Ușa refuză, din nou, comanda. Un tânăr din spatele meu, cu mai multă experiență în mersul cu trenul, dă semnalul: „Ușa e blocată, folosiți alta!”.
Într-un final, reușesc să evadez din trenul cu mers de InterCity, dar preț de Regio. Nici nu vreau să mă gândesc cum e în trenul de Regio cu preț de Regio.
Data viitoare prefer să ascult Metallica în mașină și să mă uit la ceilalți șoferi blocați în trafic cum se enervează.
P.S. Concertul a fost senzațional, a meritat călătoria cu trenul 🙂
