Se spune că, acum un secol, atunci când doi ploieșteni se întâlneau pe stradă, mai întâi se întrebau „ce bei?” și abia apoi se salutau, îndreptându-se spre localul unde urmau să rămână pentru o vorbă și un pahar. Povestea are un sâmbure de adevăr, căci grădinile, cârciumile și restaurantele puteau fi întâlnite pretutindeni în orașul de altădată. Istoricul Lucian Vasile răspunde la întrebarea ce consumau ploieștenii din perioada interbelică în aceste numeroase bodegi sau localuri mai cu ștaif?
Din articol
Răspunsul este mai complex decât ar părea la prima vedere. Gusturile diferau în funcție de statutul social, de ocazie și de locul unde se petrecea. La fel ca înaintașii lor, majoritatea ploieștenilor din anii ’20–’30 preferau vinul, ceea ce nu este deloc surprinzător, având în vedere apropierea podgoriilor din zona Urlați, care făcea ca prețul să fie accesibil.
Vinul, băutura preferată în mahalale și la petreceri
Vinul de masă, alb sau roșu, se consuma în majoritatea grădinilor și bodegilor și însoțea petrecerile din mahalale, unde nu lipseau tarafurile de lăutari. Aceștia erau tocmiți din vreme, căci altfel vinul risca să curgă în pahare fără muzica ce dădea farmec serilor.
Toamna, mustul se găsea la orice tejghea, iar în restul anului era apreciat și pelinul, un vin cu gust ușor amar, obținut prin aromatizarea cu peliniță.
Berea își făcea loc în preferințele ploieștenilor
Berea apăruse în meniul ploieștenilor încă din secolul al XIX-lea, însă nu era atât de populară ca astăzi, iar competiția între producători era intensă. Distribuitorii încercau să o promoveze în diverse moduri.
Berea Luther, fabricată lângă Gara de Nord din București, era prezentată drept „bogată în vitamine”, însă la fel de apreciate erau și mărcile Azuga, produsă în nordul Prahovei, și Bragadiru, adusă din sudul Capitalei. Servirea se făcea mai ales la sticlă, dar existau deja și dozatoare, dovadă fiind mențiunea dintr-o licitație publică din 1932, unde era scos la vânzare și „un aparat de bere în dulap”.
Alături de acestea, băuturile tari nu lipseau din peisaj. Cea mai căutată era țuica, care îi întrema pe mulți muncitori după o zi grea, mai ales în bodegile aflate în apropierea rafinăriilor.
Prima moară modernă din Ploiești producea făină de lux. Simigeriile erau și atunci la mare căutare
Restaurantele din centru, locul băuturilor fine
În restaurantele elegante din centrul orașului, oferta era diferită. Dacă era vorba de vin, se serveau cu precădere Riesling de Rhin sau diferite soiuri de Bordeaux, iar mai rar șampanie Mott.
Elita locală prefera băuturile fine, precum lichioruri, coniacuri, romuri sau așa-numitele „siropuri”, care erau, de fapt, mastică – o băutură alcoolică aromată cu esență de mastic, de origine asiatică.
Cele mai reușite dineuri se organizau la restaurantul Berbec, aflat la parterul Hotelului Europa, clădire situată în spatele Palatului Administrativ și dispărută astăzi. Acesta era și locul de întâlnire al politicienilor locali din anii ’30.
Braga, ceaiul și cafeaua – alternative pentru cei care nu consumau alcool
Chiar și cei care nu voiau să consume alcool aveau de unde alege. Vara, locuitorii mahalalelor se răcoreau cu bragă, o băutură ușor acrișoară, preparată din făină fiartă și fermentată sau din bucăți de pâine. Fiind foarte ieftină, se vindea aproape la fiecare colț de stradă.
Iarna, ceaiul era foarte căutat, atât în casele modeste de la periferie, cât și în saloanele elegante din centru. Tot în perioada interbelică s-a răspândit și consumul de cafea, prăvăliile de pe strada Franceză oferind o gamă variată de boabe, măcinate pe loc.
Orașul în care cârciuma făcea parte din viața de zi cu zi
În anul 1881, în Ploiești exista o cârciumă la aproximativ 70 de locuitori, incluzând sugarii și bătrânii. În perioada interbelică, raportul s-a mai îmbunătățit, însă vinul, berea, braga și țuica au rămas elemente esențiale ale vieții sociale.
Pentru ploieștenii de altădată, întâlnirea la un pahar era mai mult decât un obicei – era o formă de socializare și un simbol al identității locale. Căci ce ar fi fost orașul lui „ce bei?” fără băuturile sale?
Informațiile din acest articol au fost publicate și în Lace Magazin.
Ce mâncau ploieștenii în postul Paștelui în mijlocul secolului XIX
