Jugureni, cea mai mică și îmbătrânită comună din Prahova. „Nu ne mai pleacă oamenii, dar mor cei care au mai rămas”

În comuna prahoveană cu cel mai mic număr de locuitori, străzile sunt mai mereu pustii. Cele 447 de suflete care mai trăiesc azi la Jugureni își duc zilele, toate la fel. Sunt oameni în vârstă, cei mai mulți trecuți de 75 de ani, chiar 80 de ani. Primar la Jugureni, din 2008, este Constantin Marcoceanu. E trist că de la an la an, comuna pe care o gospodărește este tot mai părăsită. „Nu ne mai pleacă oamenii, dar mor cei care au mai rămas”, mărturisește edilul, care recunoaște că îi e teamă de ziua în care nu va mai avea peste cine să fie primar.

La Jugureni, anul acesta, nu s-a născut niciun copil. La Primărie nu a fost oficiată nicio cununie civilă.

Pe străzile comunei, liniștea e mereu apăsătoare. Din când în cînd mai trece câte o mașină, ori se mai aud animalele pe care bătrânii le țin prin bătătură. De muncit pământul nu se mai pune problema. „Nu mai are cine, terenurile au fost lăsate pârloagă. La 75,80 de ani, oamenii ăștia nu mai pot ieși la muncă. Trăiesc din pensii și mai cresc și ei câte o găină prin curte”, ne povestește primarul. 

E edil peste 447 de suflete din 2008. Nu a fost mereu așa, își amintește. Erau vremuri când pe ulițe se auzeau copii, când în gospodării era mereu forfotă. Acum s-a lăsat liniștea. Bătrânii sunt cei care încă țin comuna „vie”.

Citește și: Bozieni. Un sat în Prahova, care se încăpățânează să rămână pe hartă. Doar doi oameni mai locuiesc aici, astăzi

„Mulți dintre cei mai în putere și-au căutat un rost la oraș, acum mulți ani, iar aceia care au rămas au îmbătrânit și îi pierdem. Mă zbat și eu să fac ce pot, dar cu depopularea nu pot lupta. Mă întristează că anul ăsta nu avem niciun copil născut în Jugureni. Mă întristează că nu am oficiat nicio căsătorie. Dispărem încet, încet”,mai spune, trist, Constantin Marcoceanu. 

Pentru comuna formată din patru sate (Jugureni, Boboci, Marginea Pădurii și Valea Unghiului) a făcut și el ce a putut. De la asigurarea utilităților până la o infrastructură decentă. Oamenii în putere lipsesc, însă. Apă e în două sate, urmează și celelalte două. Gazele și canalizarea sunt proiecte de viitor. Asta dacă va mai fi vreun viitor…

La școala din Jugureni învață azi doar 30 de copii. Adunați de prin toate cele patru sate. „30 cu tot cu cei de grădiniță”, se grăbește să adauge primarul. „Asta deși spațiu e pentru 100 de copii. Învață la simultan, nu se puteau forma clasele. Avem 10 cadre didactice care fac naveta de la Mizil pentru a-i învăța carte pe copiii ăștia care ne-au mai rămas”.

La Jugureni de Prahova, comuna care ușor ușor dispare de pe hartă, deși edilul speră într-o minune, sfârșitul de săptămână parcă mai dă un pic e speranță. Locul se mai animă un pic. „Vin bucureștenii care și-au construit case de vacanță. Nu sunt mulți, dar se mai dezmorțește un pic locul. Și-au ridicat aici căsuțe, atrași de aerul pitoresc și de liniște”, ne mai mărturisește Constantin Marcoceanu, cel care de aproape două decenii rezolvă treburile administrative ale comunei cu puțin peste 400 de suflete.