Familie, doi copii mici și energici ne-am cumpărat încă de anul trecut un sejur în Rhodos ca să beneficiem de toate discounturile posibile. Copiii: ăla mai mic la primul zbor cu avionul, deci surescitat la maximum și cu o imaginație foooarte bogată. Povești despre prăbușiri, explozii, îngeri, nori, picat în mare, mâncat rechinii etc – toate spuse în gura mare pe tot drumul, mai ales în avion. Ăla mare, blazat: mdea!, și ochii în tabletă.
Cu o săptămână înainte de plecare, agenția ne anunță că vom zbura cu un operator de care nu auzisem niciodată, Air Bucharest, și că vom avea o escală de o oră în Creta. Mi s-a inervat puțin neuronul dar am zis: domne, plecăm în vacanța AIA, deci fără nervi!
Am rămas pe gânduri – ce charter e ăla cu escală în contextul în care eu plătisem cursă directă? – suficient cât să intru pe net să caut despre Air Bucharest.
Ce am găsit, m-a pus din nou pe gânduri – adică informație foarte puțină. Am zis: nene e criză. O fi vreun fel de avion UBER cu care ieșim cu toții mai ieftin. Deci nu am comentat și rău am făcut.
Ajungem la aeroport. Povești despre prăbușiri, explozii, îngeri, nori, picat în mare, mâncat rechinii etc – toate spuse în gura mare pe tot drumul. Mdea! Primul semn: avionul întârzie. Cât? Nimeni nu poate să spună. Că or fi zece minute, că o fi o jumătate de oră, o oră… nimeni nu ne spune nimic. Ne dădeam cu părerea: e charter mă, au prioritate alea regulate. Am stat pe Henri Coandă destul cât să nu ne plictisim de numărat gândacii de bucătărie morți, în agonie sau vioi nevoie mare, care ieșau dezinsectați din zona de food.
Întârzierea a fost rezonabilă: cam o oră. Ne-am urcat în avion. O căldură cumplită ne-a însoțit până la scaune. Povești despre prăbușiri, explozii, îngeri, nori, picat în mare, mâncat rechinii etc – toate spuse în gura mare pe tot drum. Mdea!, și ochii în tabletă.
Muream de cald. Avionul nu pleca deși eram toți îmbarcați. Însoțitoarele mergeau înțepate printre noi fără să scoată un sunet. Fără să exagerez, în cele 20 de minute cât a durat până au dat drumul la ceva aer cred că am dat jos un kilogram prin metoda saunei uscate. Ăla mic dădea din gură ca peștele pe uscat – se deshidratase și nu mai putea să scoată un sunet. Ăla mare Mdea!, și ochii în tabletă.
Câțiva dintre pasageri au început să se foiască mai puternic. Aproape agresiv, adică. A fost momentul în care căpitanul a dat drumul la motoare și a început să intre o briză. Am decolat. Zburăm. La 10.000 de metri vin însoțitoarele cu căruțurile alea speciale. Mă ia un frison când pe unul văd scris Air Bulgaria! Nu că nu aș fi fan TAROM, dar de Air Bulgaria n-am auzit și știam că mă aflu într-un avion Air Bucharest. Nu-i spun nimic nevestimii, ca să nu o panichez.
Vin sandvisurile, ne hidratăm și suntem anunțați că ne apropiem de Creta. Peisajul îți taie respirația. Coborâm frumos, apar tradiționalele aplauze pentru pilot, cei cu destinația Creta sunt rugați să se pregătească pentru debarcare. Noi, cei cu destinația Rhodos suntem avertizați să rămânem pe locurile noastre. Ni se spune că nu vom coborî din avion și că vom decola în maximum o jumătate de oră.
Coboară cretanii. Reapare sauna că motoarele erau oprite, pentru că avionul alimenta. Unei însoțitoare i se face milă și vine cu o sticlă de apă. Vine o alta cu altă sticlă. Bem dar simțim cum murim fierți. Apropo, am plecat pe canicula aia mare de la începutul lunii.
O voce ne anunță că în urma unei neînțelegeri cu operatorul aeroportului,trebuie să părăsim avionul. Ne bulucim la ieșiri cu gândul la aerul condiționat din aeroport. Vin două autobuze, ne îmbarcă și ne duc la o intrare. Acolo două benzi galbene și o tipă ne interzic intrarea. Nu avem voie pe aeroport, pentru că nu avem timp să facem formalitățile vamale. Suntem opriți pe scări.
Este fix momentul când ăla mic îmi spune: tataaa, am nevoie la toaletă? Unu sau doi? Și unu și doi!. Panică! Tipa nu ne dă voie să intrăm chiar dacă fii-miu îi arată suficient de expresiv ce necesități are. Nu tu un boschet. Nu tu un paravan. Nu tu nimic. Îi spun: ești băiat puternic, abține-te că te sparg! Se abține. A trecut o jumătate de oră.
Vin autobuzele, ne transeferă la avion. În avion saună – să fi fost peste 40 de grade Celsius. Cu nervii la maximum, pasagerii încep să comenteze. Însoțitoarele nu scot un cuvânt. Începe un mic război civil în momentul în care constatăm că multe dintre locurile pe care stăteam fuseseră vândute unor nefericiți care urmau să zboare la București, cu o ”mică” escală la Rhodos. Începe un scandal în toată regula. Însoțitoarele intevin foarte târziu și le indică nou veniților să ia loc pe scaunele goale. Random, nu cum scrie pe bilet.
Abia atunci realizează cei care s-au urcat în avion în ce țeapă se află: încep să se plângă de căldură. Și de întârzierea de o oră. Noi, ăia cu coborâre la Rhodos, începem să-i luăm la mișto: stați liniști, până mîine sigur ajungeți la București. Și mai supli că aveți saună moca.
Zburăm. Ajungem în Rhodos cu ”doar” o oră și nu știu câte minute întârziere. Ăl mic nu mai are nici puterea să spună că nu-i place. Sunt termilat- ne spune. Nu mai auzim nici măcar tradiționalul mdea! După încă o oră și jumătate ajungem rupți, scurși, storși la hotel.
Concluzia: dacă prin cine știe ce șmecherie tour operatorul tău încearcă să-ți bage pe șest pe sub nas vreo ofertă de transport a Air Bucharest și tu o accepți după ce ai citit rândurile astea, înseamnă că îți meriți soarta.
