Recunosc, până ieri am fost victima clișeelor general vehiculate despre Spitalul de Pediatrie din Ploiești: că e plin mizerie, că gândacii se plimbă prin saloane, că medicii și personalul de acolo sunt niște fiare. Cu acest balast în creier am ajuns ieri la spitalul de pe Mihai Eminescu. Vizita de ieri a fost cea mai puternică experiență plăcută pe care am trăit-o în ultimii ani.
Am descoperit exact opusul clișeelor cu care am ponit la drum: spitalul de pediatrie din Ploiești este unul dintre cele mai organizate, dotate și bine întreținute spitale publice sau private în care am intrat în ultimii ani!
Astăzi public o serie de poze care sper să vă producă aceeași impresie puternică pe care mi-a produs-o mie realitatea pe care am descoperit-o.
Pentru că dintr-o vizită nu îți poți da seama care este calitatea actului medical, vă lansez o provocare tuturor acelora care ați trecut pragul spitalului în calitate de însoțitori ai unor pacienți: cum ați fost tratați de către medicii și personalul medical de acolo? Și încă ceva: ce ar trebui schimbat pentru ca spitalul să funcționeze optim?
















