În leprozeria de la Tichilești, județul Tulcea, mai trăiesc, astăzi, ultimii șapte bolnavi de lepră din România și din Europa. Șapte suflete, toate trecute de 70 de ani, pentru care azilul, uitat de Dumnezeu și ascuns între dealurile cu păduri de tei şi salcâm din Isaccea, reprezintă casă și acasă. La început erau 200, dar s-au stins pe rând. Ei, cei șapte, au rămas să stingă lumina, după lupta cu o boală cumplită, care i-a multilat nu doar trupește, dar le-a retezat și dreptul la o viață normală.
Pe ei, pe cei șapte bolnavi de lepră de la Tichilești, îi vizitează, de patru ani de zile, Cristina Vătășescu, de fel din satul Brătășanca. Un om care a înființat Asociația „Echipa faptelor de suflet” și care, luna aceasta, se pregătește de campania „Crăciun în ianuarie”, o campanie umanitară dedicată bolnavilor de la Tichilești.
„Crăciun în ianuarie” alături de bolnavii de lepră de la Tichilești
În prima lună a lui 2026, aceasta, alături de alți membri ai Asociației, și-a propus să sărbătorească alături de bolnavii de lepră, „Crăciun în ianuarie”. S-a gândit să nu fie decembrie, fiindcă, în această lună, toți ajută, toți vor să fie mai buni. Din ianuarie încolo, însă, se lasă uitarea…
La început, acolo, la Spitalul Leprozerie, erau aproape 200 de bolnavi. Au murit lăsând în urmă o viață plină de dureri fizice incredibile și visuri pe care nu și le-au putut împlini. Azi, aici, au rămas ultimii pacienți ai unicului astfel de centru din țară și din sud-estul Europei.
Fiecare om internat are o poveste, demnă de scenariul unui film. Rupți de familie, rupți de realitatea înconjurătoare, dar și de traiul în societate, ultimii rămași de la Tichilești, sunt, mărturisește Cristina Vătășescu, oameni care nu se plâng și nu se consideră nicio secundă victime. Asta în ciuda diagnosticului crunt, cu care fie s-au născut, fie l-au dobândit pe parcursul vieții.
Nenea Grigore: „Lepra sufletului este mai periculoasă decât lepra trupului”
Cristina Vătășescu povestește că i-a cunoscut pe bolnavii de la Spitalul Leprozerie în urmă cu patru ani. „La început se fereau, le era teamă de respingere și de acea mentalitate pe care o au mulți că lepra ne-ar putea îmbolnăvi și pe noi, cei veniți din afară. Nu mi-a fost, nu îmi este nicio secundă teamă de acestă boală. Lepra nu e contagioasă, ci ereditară, determinată de o bacterie, numită bacilul Hansen.
I-am cunoscut, atunci, în urmă cu patru ani, pe tanti Hima și pe nenea Grigore. S-au stins la 86, respectiv 84 de ani. De la nenea Grigore, care a murit anul trecut, am învățat o mare lecție: „Lepra sufletului este mai periculoasă decat lepra trupului”.
Și cât de corect este. Spun asta pentru că cei șapte oameni rămași la Tichilești, în ciuda unei vieți trăită în izolare și stigmatizați, sunt buni, curați, prietenoși și credincioși”, mai spune, alegându-și cu mare grijă cuvintele, prahoveanca.
Pentru ei, pentru pacienții de la Tichilesti, azilul în care trăiesc nu este un spital, este acasă, iar personalul medical, format din 24 de oameni, este familie.
La Tichilești, oamenii au învățat să se bucure chiar și atunci când suferă
Aici, în locul înființat acum 100 de ani ca un spațiu de izolare al bolnavilor afectați de una dintre cele mai crunte maladii, oamenii au învățat să se bucure atunci când suferă. Sunt împăcați cu soarta, dar și cu boala. Sunt dornici de interacțiune și de povești, dar nu vor nicio clipă ca viețile lor chinuite să ajungă subiect de „senzațional”.
Nu se consideră proscriși ținuți în carantină, ci oameni normali cărora viața le-a dat de dus o cruce mult prea grea și lungă. Sunt oameni care nu au avut de ales. Au fost nevoiți să-și construiască destinele printre dureri trupești inimaginabile cu mintea, în toată oroarea lor.
Cei șapte bolnavi rămași, azi, s-au resemnat
Ei știu că va veni ziua în care vor scăpa de suferința fizică și de stigmatul cu care au fost nevoiți să trăiască o viață. Își așteaptă, cuminiți, sfârșitul, acolo, în locul ce le va rămâne tot casă și după ce nu vor mai fi.
Cristina Vătășescu este, însă unul dintre puținii oameni de bine, care vrea să le însenineze măcar pentru câteva momente chipurile brăzdate de durere și neputință. Asta întrucât, mai spune, pentru ea, fiecare om cunoscut aici a reprezentat, și reprezintă, o lecție de viață.
Mesajul Cristinei Vătășescu este pe cât de simplu, pe atât de profund…
„Închide ochii! Apoi….
Imaginează-ți că ești nevoit să trăiești ultimii 50 de ani de viață sub același acoperiș, știind că oamenii de-afară se tem de numele bolii tale. Boala se numește Hansen sau, popular, lepră.
Aceștia sunt bătrânii de la Tichilești, ultimii șapte pacienți cu lepră din România. Pentru ei, Spitalul Tichilești din Delta Dunării nu este doar un azil. Este o lume întreagă, un loc care, timp de generații, a însemnat singura lor casă. Deși boala a fost declarată vindecabilă cu decenii în urmă, stigma a rămas.
Acești oameni, majoritatea ajunși la o vârstă înaintată, poartă pe trup și în suflet nu doar semnele bolii Hansen, ci și povara unei vieți trăite departe de familii și societate. Ceea ce a fost, cândva, un așezământ pentru aproape 200 de suflete izolate, a ajuns astăzi să găzduiască doar șapte. Ei, ultimii rămași…
Citește și: Apel umanitar pentru Vladimir, un băiețel care suferă de o boală gravă
Ce lecție ne dau despre demnitate și reziliență cei pe care i-am izolat? Și cum arată speranța la capătul unui drum care nu a mai avut întoarcere? Tot acești bătrâni minunați ne-au învățat că „mai periculoasă decât lepra trupului, este lepra sufletului.”
Crăciunul pe care noi îl sărbătorim în ianuarie este alături de ei: trei doamne și patru domni și vrem să le oferim alinare, dragoste și simplitatea unei vieți cât mai demne.
Până când numărul va ajunge la zero, nu îi vom uita! Vii din nou alături de noi? De Echipa Faptelor de Suflet? Cum va fi această Faptă de Suflet?
Pregătim șapte pachete cu:
- Halat pufos
- Papuci de casă
- Botosi de ieșit afară
- Pilotă călduroasă și ușoară
- Lenjerie de pat mărimea 1,80/2 m
- O veioză de cameră mică –
- Un trening călduros model specific bătrânilor
- Șervețelele umede pt adulți-cele mari
- Pampers Seni, mărimea medie-sunt slăbuți
- Șampon
- Săpun
- Gel de duș
- Periuță de dinți și pastă
- Bucurii dulci-un cozonac, fructe, napolitane, biscuiți populari, ciocolată si altceva ce se potrivește bătrânilor
- Alimente de bază- ulei, făină, zahăr, orez, mălai, fulgi de piure, paste, bulion, conserve, pulpe de pui și mezeluri)-acestea sunt predate bucătăriei spitalului pe bază de proces verbal si le vor oferi o alimentație bună.
Dacă te alături și poți sprijini cu ceva din lunga listă de mai sus:-
- Poti aduce direct darul tău la Biserica sat Brătășanca, județ Prahova
- Poți dona in contul Asociației ECHIPA FAPTELOR DE SUFLET și stăm noi în magazine aglomerate să umplem coșurile de cumpărături. Apoi ne lăudăm în privat cu factura și bonul donației tale
- Ai altă variantă de sprijin? Ne auzim la telefon.
- 0724816470 Cristina Vătășescu
- 0728072890 părintele Daniel Vătășescu
Cont: RO05 INGB 0000 9999 1667 4733, ASOCIATIA ECHIPA FAPTELOR DE SUFLET.
Detalii: Menționați „Sprijin Tichilești””.
