Ștefan Radu este un tânăr de 22 de ani, din Urlați, pentru care teatrul este „acel ceva ce se construiește cu emoție, cu suflet și cu inteligență”. A absolvit Facultatea de Teatru, secția Actorie în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L Caragiale” din București în 2023 și acum este în anul al II – lea la Master – Arta Actorului. Crede într-un teatru care naște reflecții în oameni, nu răspunsuri și mai crede deopotrivă că magia se naște pe scenă și trebuie să rămână acolo fiindcă, spune prahoveanul, scena nu iartă.
S-a născut și a copilărit în localitatea prahoveană Urlați și încă din adolescență a știut că vrea să facă din teatru o profesie. Nu concepe să își trăiască viața în afara scenei și asta fiindcă „scândura” e locul care îl reprezintă cel mai bine. Îi plac lucrurile misterioase, dar care au ceva de spus în final. Îi place să râdă de el și cu el, să fie puternic și să emane bucurie și energie pozitivă, să creeze vibrații și emoție în jurul lui. Recunoaște că pentru el cea mai mare bucurie şi răsplată a muncii sunt aplauzele.
De unde pasiunea pentru teatru? „De mic”, își aduce aminte Ștefan.
„Aveam 7-8 ani și tata m-a întrebat: Ce vrei să te faci când o să fii mare? Am răspuns: Avocat, doctor, preot și pilot de avion. Și când o să le faci pe toate? Și-acum îmi aduc aminte ce am răspuns și mi se pare fascinant: La 9:00 sunt avocat, la 12:00 sunt doctor, la 15:00 sunt preot și seara sunt pilot de avion. Pare o misiune imposibilă pentru oricine, dar uite că pentru un actor e destul de realizabilă sarcina”.
„Omul vine la teatru și se vindecă de foarte multe lucruri: râde, plânge, se descarcă, vede și aude povești cu care rezonează, se implică, se emoționează”
La doar 22 de ani, Ștefan, astăzi, colaborează cu teatre de stat din București, dar și cu teatre independente.
Pentru el, cel mai reprezentativ rol de până acum a fost Romeo, din „Romeo și Julieta” a lui Shakespeare, un spectacol de Eugen Gyemant, jucat la Teatrul Bulandra, care va avea premiera oficială pe 9 noiembrie.
„Un rol de o sensibilitate aparte cu o partitură mare și importantă, cea mai frumoasă provocare pe care am avut-o până acum”, mărturisește tânărul, care vorbește cu mândrie absolut naturală și firească despre fiecare interacțiune pe care a avut-o și o are în continuare cu publicul și cu scena. Și asta pentru că, „omul vine la teatru și se vindecă de foarte multe lucruri: râde, plânge, se descarcă, vede și aude povești cu care rezonează, se implică, se emoționează, are parte de acest schimb de energie care se petrece chiar sub ochii lui, la mai puțin de câțiva metri”.
Citește și: FOTO: S-a deschis Târgul Meșteșugurilor Tradiționale în fața Palatului Administrativ din Ploiești
„Mă puteți urmări în spectacole la Teatrul Bulandra în rolul lui Romeo în „Romeo și Julieta” regia Eugen Gyemant, „Vânătoarea” regia Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Metropolis în spectacolul „Balena” regia Andrei Huțuleac, la Teatrul Nottara în „Stela” regia Geanina Cărbunariu, la Teatrul Godot în musicalul „De treci codrii…” scris de Elise Wilk și regizat de Eugen Gyemant sau în „Ultimul bărbat de pe pământ” o producție a Teatrului Metronom, scris și regizat de Octavian Strunilă”, mai povestește prahoveanul care nu se oprește din enumerare decât pentru o secundă. Asta deoarece Ștefan continuă lista lungă de proiecte și cu aparițiile sale în producții de film cum ar fi rolul principal al lungmetrajului „Timing” scris și regizat de Lucas Neagu, care va avea premiera anul acesta în cinematografele din toată țara, ori rolul din serialul „Tătuțu'” care a apărut acum câteva zile, exclusiv pe VOYO.
Pe scenă, în acel schimb fantastic de energie dintre el si public pe care nu poate să-l regăsescă în nicio altă formă artistică, prahoveanul simte cu adevărat că trăiește
Deși joacă cu aceeași dezinvoltură și în producții de film, Ștefan recunoaște că marea lui dragoste este teatrul. Pe scenă, în acel schimb fantastic de energie dintre el si public pe care nu poate să-l regăsescă în nicio altă formă artistică, prahoveanul simte cu adevărat că trăiește.
„Părerea mea este că un actor trebuie să rămână deschis tot timpul, să fie curios pentru a-și ține în viață arta. Munca mea cu o partitură de genul „Romeo și Julieta”, de exemplu, m-a provocat să descopăr lucruri despre mine. Am învățat că iubirea este ceva atât de complex și că nu poate fi cuantificată, fiind capabilă să prindă diverse forme și că se poate exprima foarte diferit și neașteptat. Poate să fie „aspră, violentă și capricioasă”. Am învățat să îmi deschid inima spre lucruri în care la început nu credeam. Am învățat să nu îmi mai creez așteptări care se pot transforma în dezamăgiri. Am învățat că unele lucruri sunt mai presus decât noi și că merită să luptăm pentru ele”, mai spune Ștefan.
Genul de teatru pe care și-l dorește? „Acela care spune o poveste”
Un teatru care încă crede că poate emoționa prin oamenii vii și adevărați care se adună să spună o poveste. Crede într-un teatru care naște reflecții în oameni, nu răspunsuri. Magia se naște pe scenă și trebuie să rămână acolo fiindcă scena nu iartă. „Nu cred în militanți, care folosesc scena ca un câmp de luptă în slujba propriilor interese, ci mai degrabă în oameni umili, care știu că se află în slujba unui lucru mai presus decât ei, adică spectacolul”.
Întrebat dacă are vreun actor care să reprezinte pentru el un model demn de urmat, Ștefan dă impresia că nu vrea să supere. Respectă la fel munca titanică pe care o depun colegii săi de generație, dar și actorii consacrați. Nu are modele, dar găsește în fiecare o sursă de inspirație.
„Am niște perioade în care îmi plac anumiți actori sau actrițe, spre exemplu acum sunt îndrăgostit de Florence Pugh. Admir foarte mulți regizori, actori și actrițe, dar mi-ar plăcea să ajung pe scenă cu oameni dornici de muncă. Camarazi, cum se mai zice. Oameni care să fie obsedați de meseria noastră și în care să am încredere oarbă că putem crea cele mai frumoase lucruri împreună. Pentru mine meseria de actor este un privilegiu. Ce bucurie mai mare să existe decât aceea de a te juca? Și să fii și plătit! Cred foarte tare că meseria mea este importantă pentru oameni. Pentru că arta ne descoperă lucruri pe care nu le-am putea atinge altfel”, conchide prahoveanul, care mai adaugă că teatrul și doar el este cel care l-a învățat să iubească, să lucreze în echipă, să asculte, să trăiască în prezent, să se deschidă, să se concentreze și să vadă frumosul în jur.
Și asta fiindcă teatrul e o lume, o imensă și maiestuoasă lume care are foarte multe oferit dacă te pornești să o descoperi.
Asteptam sa-l vedem pe scena. Succes!