Observatorul Prahovean publică un nou articol semnat de jurnalista Lydia Nesterenko, care s-a refugiat în Prahova timp de aproape trei luni, apoi a revenit acasă. Astăzi, Lydia scrie despre ucrainenii obligați să ia viața de la zero în alte orașe din țară.
Persoanele strămutate din interiorul țării care fug de gloanțe și obuze, care caută adăpost pentru ei și rudele lor, ajung în Korosten aproape în fiecare zi. In ultimele luni au ajuns în oraș imigranți din Balakleia, Izyum, Kupyansk și Chuguyev.
Persoanele strămutate din alte regiuni care sunt în mod constant supuse bombardamentelor sau ocupației precum Herson, Zaporizhzhia, Donețk, Luhansk etc… trăiesc acum în Korosten.
Familia Viktor și Daria sunt imigranți din Mariupol, au venit în orașul nostru în toamnă. Darya s-a născut și a crescut în Mariupol, soțul ei este din satul Omelyanivka, regiunea Zhytomyr. Proaspeții căsătoriți au și o fiică, Nastya, care are 3 ani. Tânără familie ar fi trebuit să trăiasca și să nu cunoasca durerea, până când a venit „pacea rusească”. De atunci, viața a luat o nouă întorsătură…
Daria și Viktor s-au întâlnit la Mariupol. Viktor este un participant la ostilități, în 2014 a semnat un contract și a mers pe front, întâmpinându-și astfel soarta. După ce s-au căsătorit, tinerii și-au cumpărat un apartament și au început să-și aranjeze viața.
– La 31 ianuarie 2021, soțului i-a expirat contractul de serviciu militar, iar acesta nu l-a reînnoit.
Altfel, nu se știe dacă ar mai fi fost în viață acum, spune Darya. Așadar, odată cu începutul invaziei pe scară largă, familia a părăsit Mariupol si s-au refugiat în regiunea Jhytomyr, unde locuiesc rudele lui Viktor, deoarece era imposibil să trăiești cu un copil mic sub bombardament constant. După o lungă ședere în sat, tânăra familie s-a mutat la Korosten. „Mulți dintre prietenii mei au murit acolo, la Mariupol: femei tinere cu copii, cu soți – rușii nu au cruțat pe nimeni”, adaugă Darya.
– Inainte să plecăm, o bombă aeriană a lovit curtea, totul în jur a fost distrus. În mod miraculos, doar mașina noastră a supraviețuit, deși toate mașinile din apropiere au fost arse complet. Totodată, am luat o altă familie cu un copil mic și am părăsit Mariupolul în flăcări, abandonând totul și pe toți, pentru că rudele mele (mama și bunica) au rămas acolo, sub ocupație, – își amintește cu durere femeia.
În prezent, familia se obișnuiește cu noul oraș și cu noul loc de reședință. Tinerii au închiriat deja un apartament, soțul Dariei s-a angajat, în timp ce părinții Nastyei au trimis-o la o grădiniță pentru ca fata să petreacă mai mult timp în societate și să comunice cu copiii, lăsând toate amintirile groaznice în trecut.
– După toate prin care am trecut, mi-am trecut în revistă valorile vieții și mi-am dat seama că trebuie să trăiesc astăzi, pentru că s-ar putea să nu vină mâine, – a spus Darya la sfârșitul conversației.
Nu există o astfel de regiune care să nu fie afectată de războiul purtat de Rusia pe teritoriul Ucrainei. Dar ce putem spune despre locuitorii din Donbas, care se confruntă cu agresiunea rusă inca din 2014.
Familia Kovatsenko, Anna și fiica ei, Masha, în vârstă de 4 ani, au sosit în Korosten din Pokrovsk, regiunea Donețk. Nu au îndrăznit să plece de acolo multă vreme, pentru că familia nu a vrut să-și părăsească casa, ferma și să-si părăsească rudele. Cu toate acestea, prioritatea Annei a fost să-și salveze viața și fiica.
– Am găsit locuințe pe Internet, am aflat că există locuri de muncă în Korosten și am decis să încercăm să găsim un loc de muncă aici, – spune Anna. În acest moment, familia închiriază un apartament, iar femeia a aranjat ca Masha să meargă la grădiniță.
În Pokrovsk-ul natal, Anna a lucrat la o mină, la fel ca întreaga ei familie: bunicul ei și trei frați. Din păcate, de astăzi aproape toate minele de acolo au fost bombardate, atât de mulți din Donețk și-au pierdut locul de muncă, inclusiv Anna Kovatsenko. Mama femeii a rămas în Pokrovsk, pentru că nu a vrut să-și părăsească casa.
În prezent, soții Kovatsenko se acomodeaza in Korosten și se caută pe ei înșiși.
Războiul a adus durere și necazuri, a devastat multe familii, care au fost nevoite să isi înceapă viața de la zero.
Varianta în limba ucraineană a articolului:
ЖИТТЯ З «НУЛЯ»
Мало не щодня до Коростеня прибувають внутрішньо переміщені особи, які тікають від куль і снарядів, шукаючи прихисток для себе та своїх рідних. Тільки за останні місяці до міста прибули переселенці з Балаклеї, Ізюму, Куп’янська та Чугуєва. Проживають у Коростені внутрішньо переміщенні особи і з інших областей, які увесь час знаходяться під постійними обстрілами або окупацією. Мова йде про Херсон, Запоріжжя, Донецьк, Луганськ тощо.
Родина Віктора та Дар’ї – переселенці із Маріуполя, до нашого міста приїхали восени. Дар’я народилась та виросла у Маріуполі, її чоловік родом із Житомирської області, села Омелянівка. Молодята також мають донечку Настю, їй 3 рочки. Здавалось би, молода родина, жити й горя не знати, допоки не прийшов «рускій мір». Відтоді життя набрало нових обертів…
Дар’я і Віктор познайомились в Маріуполі. Віктор – учасник бойових дій, ще в далекому 2014 році він підписав контракт і пішов на фронт, таким чином зустрівши свою долю. Одружившись, молоді придбали квартиру і почали влаштовувати своє життя.
–31 січня 2021 року січня у чоловіка закінчився контракт на проходження військової служби, і продовжувати його він не став. Інакше невідомо, чи був би він взагалі зараз живий, – говорить Дар’я. Тож, з початком повномасштабного вторгнення, родина виїхала із Маріуполя до Житомирської області, до родичів Віктора у село, адже жити з маленькою дитиною під постійними обстрілами було неможливо. Після тривалого прожиття у селі, молода сім’я переїхала до Коростеня. «Багато моїх подруг загинули там, у Маріуполі. Молоді жінки із дітками, із чоловіками – росіяни не щадили нікого», – додає Дар’я.
– А перед нашим виїздом у двір попала авіабомба, все навкруги було зруйновано. Дивом уціліла лише наша машина, хоча поряд всі машини повністю обгоріли. Тоді ж ми забрали ще одну родину з маленькою дитиною і виїхали із палаючого Маріуполя, кинувши все і всіх, оскільки мої рідні (мама і бабуся) залишилися там, під окупацією, – з болем згадує жінка.
Наразі родина звикає до нового міста та місця проживання. Молоді вже винайняли житло, чоловік Дар’ї влаштувався на роботу, тоді як Настю батьки влаштували до садочка, аби дівчинка більше перебувала в соціумі та спілкувалась з дітлахами, залишаючи всі страшні спогади у минулому.
– Після всього пережитого я переглянула свої життєві цінності і зрозуміла, що потрібно жити сьогодні, адже завтра може й не настати, – насамкінець розмови зауважила Дар’я.
Немає такого регіону, якого б не торкнулася війна, розв’язана росією на території України. Та, що тут говорити про жителів Донбасу, які ще з 2014 року стикнулися з російською агресією.
Родина Коваценків, Анна та її 4-річна донька Маша, прибули до Коростеня із Покровська Донецької області. Виїхати звідти наважувались довго, адже кидати навмання рідний будинок, господарство і їхати світ за очі родина не хотіла. Однак, в пріоритеті Анни таки було збереження свого життя та донечки.
– Ми знайшли в інтернеті житло, дізнались що у Коростені є робочі місця і вирішили спробувати влаштуватися тут, – говорить Анна. Наразі ж родина винаймає квартиру, також жінка влаштувала Машу до дитячого садочка.
В рідному Покровську Анна працювала на шахті, як і вся її сім’я: дідусь та три брати. На жаль, станом на сьогодні майже всі шахти там розбомблені, тому чимало донеччанин залишились без роботи, в тому числі і Анна Коваценко. У Покровську залишилася мама жінки, адже виїжджати зі свого будинку вона не захотіла.
Наразі Коваценки знайомляться з Коростенем і шукають себе.
Війна принесла горе та біду, обездолила багато родин, які змушені починати життя з «нуля».