Daniela Popa, singurul nutriționist dietetician licențiat din județul Prahova, scrie astăzi în Observatorul Prahovean despre efectele detoxifierii.
Detox-ul este un subiect foarte delicat. Probabil vă amintiți, mulți dintre voi. Măcar o rudă, o vecină, o prietenă ținea o cură de detoxifiere acum 10 ani, când trend-ul raw veganismului era pe val.
Mi-a adus aminte și de un moment din facultate, eram în ultimul an, la un curs cu o doamnă Prof. Univ. Dr., medic primar reumatolog. Pentru a destinde atmosfera, a spus că abia așteaptă să meargă la piață să își cumpere căpșuni pentru trei zile. Voia să facă un detox. Un prieten bun de familie îi recomandase asta chiar în weekend, de fapt, îi reamintise obiceiul.
Iar acel prieten era Prof. Dr. Nicolae Hâncu, considerat una dintre cele mai importante personalități ale nutriției clinice din România. Autor de tratate universitare, specialist în obezitate și diabet, membru în numeroase comisii științifice. Un nume greu, cu autoritate reală în domeniu. Deci, multă credibilitate!
Dânsa a menționat, calm, că obișnuiau de ani de zile ca, în sezonul de căpșuni sau pepene, să țină câteva zile în care consumau doar aceste fructe. Nu ca recomandare pentru pacienți, ci ca obicei personal. În acel moment, un coleg i-a spus direct că nu i-ar recomanda o astfel de practică, invocând riscurile unei alimentații restrictive: cantitatea mare de glucide, lipsa proteinelor și a grăsimilor, posibile variații glicemice, faptul că organismul uman are nevoie de nutrienți diverși. Din acel schimb de replici a pornit o discuție aprinsă. Unii considerau că trei zile nu au cum să fie dăunătoare. Alții erau convinși că un medic nu ar trebui să promoveze astfel de ritualuri, nici măcar ca exemplu personal. Polemica s-a întins pe aproape tot cursul și a arătat foarte clar cât de polarizant este subiectul detoxifierii.
Acea discuție din sala de curs sintetizează și astăzi confuzia generală legată de detox. Pentru o parte din populație, detoxul înseamnă o perioadă scurtă de „ușurare” alimentară. Pentru alții, înseamnă o metodă de slăbit. Pentru mulți, reprezintă o modalitate de „curățare a toxinelor”, un concept repetat des în mediul online, dar care nu are o bază fiziologică solidă. De aici apare tensiunea: între practici tradiționale, percepții personale și ceea ce știe medicina modernă.
Adevărul este că organismul uman are propriul sistem de detoxifiere, complex și eficient, care funcționează permanent. Ficatul transformă substanțele potențial nocive în compuși care pot fi eliminați, rinichii filtrează sângele, intestinul evacuează reziduurile, plămânii elimină dioxidul de carbon, iar pielea contribuie prin transpirație.
Aceste procese nu depind de sucuri, cure sau restricții extreme. Rolul lor nu poate fi preluat de nicio băutură sau aliment consumat izolat.
Cu toate acestea, popularitatea detoxului nu a dispărut. Motivul este simplu: oamenii simt o îmbunătățire atunci când renunță temporar la alimentația dezordonată. Dacă într-o perioadă scurtă eliminăm alcoolul, mâncarea procesată, prăjelile, dulciurile și mesele foarte copioase, inevitabil apare o stare de ușurare. Somnul se îmbunătățește, digestia se reglează, balonarea scade. Însă aceste efecte nu provin din ideea de „curățare”, ci din faptul că eliminăm o serie de factori care ne perturbă organismul.
Problema apare când detoxul este prezentat ca o soluție cu proprietăți terapeutice sau ca o metodă de reparare rapidă a ficatului și metabolismului. Curele restrictive pe bază de sucuri sau fructe pot duce la variații glicemice, slăbiciune, amețeli, lipsă de sațietate și în anumite situații chiar dezechilibre electrolitice. Pentru persoane cu boli metabolice, cu probleme renale sau cu un istoric de tulburări alimentare, pot deveni periculoase. Nu este nevoie de dramatizare: nu vorbim de efecte severe în trei zile, însă ideea că aceste practici „detoxifică” organismul este greșită.
Ca și clinician, mă lovesc în practica mea de situații în care pacienți cu afecțiuni oncologice țin cure de detox, și nu de 3 zile, ci și de luni. Luni în care consumă doar fructe, fie sub forma lor integrală, fie suc sau smoothie. În momentul în care le recomand o dietă variată, aceștia opun rezistență. NU am avut nevoie de mult timp pentru a observa că mulți dintre aceștia confundau nutriția oncologică cu detoxul. De ce? Pentru că așa a fost prezentată pe platformele sociale. Ca pe o rezolvare a oricărei afecțiuni, în special neoplazii.
Confuzia este periculoasă. Organismul unui pacient oncologic are nevoie de suport nutritiv real proteine adecvate, calorii suficiente, micronutrienți diversificați, pentru a face față tratamentelor agresive și pentru a preveni pierderea masei musculare. Curele bazate doar pe fructe nu oferă nici resurse energetice stabile, nici protecție metabolică, nici capacitatea de a susține imunitatea. În loc să ajute, pot agrava fragilitatea și pot compromite răspunsul la tratament. Iar faptul că această confuzie pornește din platforme sociale, nu din recomandări medicale, arată încă o dată cât de riscant este ca detoxul să fie perceput drept terapie.
Există și un alt aspect: detoxul nu produce pierdere reală de grăsime, ci doar pierdere de apă și golirea tubului digestiv. De aceea, kilogramele se întorc rapid. Metabolismul nu se accelerează, ci dimpotrivă, poate fi încetinit de aportul caloric foarte mic. Iar ficatul nu se „curăță” pentru că nu are ce curăța în sensul popular al termenului. Nu acumulează toxine într-un depozit care trebuie golit, ci lucrează continuu.
Pe de altă parte, o perioadă scurtă în care alimentația este simplificată, dar nu redusă la extreme, poate fi benefică. Dacă o persoană consumă câteva zile mese ușoare, bogate în legume, fructe moderate, proteine slabe și hidratare adecvată, corpul răspunde pozitiv. Nu pentru că se detoxifică, ci pentru că primește nutrienți simpli, ușor de digerat, fără excese. Este un mod de a ieși dintr-un ciclu alimentar haotic și de a reveni la un ritm normal. Acesta este, de fapt, sensul practic și realist al conceptului de „reset alimentar”.
Revenind la scena din facultate, ceea ce rămâne relevant nu este obiceiul personal al profesorilor, ci reacția studenților. A arătat clar că detoxul este un subiect în care se întâlnesc știința, tradițiile personale, experiențele individuale și interpretările populare. Fiecare are impresia că știe ce înseamnă, dar puțini îl înțeleg în sensul corect. Medical, detoxul nu există în forma în care este promovat comercial. Există doar un organism care funcționează mai bine sau mai prost în funcție de ce mâncăm, cum dormim și cum ne gestionăm stilul de viață.
De aceea discuția rămâne delicată. Detox-ul nu trebuie nici demonizat, nici idealizat. Nu este o practică miraculoasă, dar nici o catastrofă metabolică de proporții. Este un concept încărcat de mituri, care merită înțeles corect. Corpul nu are nevoie de cure spectaculoase, ci de consecvență. Iar echilibrul, nu extremele, este singura formă reală de „detoxificare” pe care o recunoaște medicina.
Absolventă a Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj – specializarea Nutriție și Dietetică, Daniela Popa are un cabinet în Ploiești și poate fi contactată AICI
