Două localități din Prahova se pot mândri că au pământul cel mai bun pentru agricultură din județ.
După 1990, migrația către mediul rural a cunoscut o creștere fantastică. Puțini dintre orășenii care s-au apucat de agricultură au cerut însă sfatul specialiștilor cu privire la calitatea terenului pe care urmau să îl cumpere. Mulți nu au acordat o prea mare importanță acestui aspect. Oamenii au cumpărat terenuri în mediul rural cu gândul că vor da lovitura dacă se vor ocupa de agricultură. Numai că, nu tot pământul este calitativ, spun specialiștii. Clasa de calitate a terenurilor agricole este dată de mai mulți indicatori, iar diferențele între cele cinci clase existente se văd în productivitatea mai mică. Iar uneori producțiile pot fi cu până la 20% mai mici de la o clasă la alta.
Secretul legumelor din Balta Doamnei și Gherghița
Încă din perioada comunistă, Balta Doamnei și Gherghița au fost două dintre localitățile dezvoltate la capitolul agricultură. Ca peste tot, oamenii din cele două comune sunt muncitori. Dar asta nu este totul. Au fost binecuvântați cu cel mai bun teren.
„Dacă pui în pământ o sămânță se prinde, iar la toamnă ai recoltă”, ne-a spus tanti Maria, din Balta Doamnei. Feciorii ei, crescuți în era tehnologiei, au prins repede secretul și acum au solarii, din care câștigă cât să își crească în condiții decente familiile. Iar totul a plecat de la un studiu prin care se atestă faptul că pământul din spatele casei este încadrat în clasa I. Cu alte cuvinte, solul este plin de elemente nutritive, pânza freatică asigură o rezervă de umiditate chiar și în perioadele secetoase, iar textura este propice culturilor, pentru că pământul este afânat. În plus aici nu există fenomenul de eroziune a solului, terenul nu este în pantă, iar lucrarea pământului se face cu ușurință. Nu e de mirare prin urmare de ce roșiile sunt mari și dulci, castraveții și fasolea cresc pe araci, iar pătrunjelul rămâne verde mult timp după ce e rupt din grădină. Aici se fac deopotrivă ardeiul gras, vânăta, dovlecelul și cartofii, dar și morcovii, ceapa și usturoiul…
„E bun pământul, dar și-l muncim. Fără muncă nu se poate face nimic”, ne-a dezvăluit George, care însă are o singură problemă.
„Dacă am avea un centru de desfacere ne-ar fi mult mai ușor să ne vindem marfa. Comerțul la poartă nu aduce profituri. La poartă vinzi câteva kilograme și nici răsadurile nu le scoți”, ne-a spus el trist.
Domeniul statului
Pe vremuri, la Gherghița erau numeroase bălți, dar și un heleșteu cu pește. Pe vremea lui Ceaușescu, aici era dezvoltată cea mai mare cooperativă de împletituri din nuiele. Întreaga marfă pleca la export. Peste hotare ajungeau coșuri, scaune, mese, paravane, ba chiar și mobilier, toate rodul muncii oamenilor care erau pontați pentru fiecare zi lucrată la CAP. Acum, meșteșugul îl mai dețin doar cei în vârstă, care au îmbătrânit în același timp cu localitatea. În schimb, mai mulți tineri au descoperit, prin 1995, cât de bun este pământul și că legumele lor, bio cum spun mulți, au căutare. Nu dau marfa la export… Nu au bani pentru depozite frigorifice… Însă merg cu marfa în piețe.
„Pământul este bun dacă-l muncești în primul rând. Într-adevăr nu avem nisip în pământ și nu ducem lipsă de apă în sol. Dar recolta ține și de hărnicia omului. Pe de altă parte, mulți au vândut în zonă teren pe preț de nimic, fără să știe calitatea solului. Mulți au vândut terenul că a fost nebunia cu autostrada. Alții s-au făcut boieri pe tema asta. Ăia care știau pe unde merge șoseaua au acum conturi la bănci după ce au primit despăgubirile”, ne-a spus un localnic din Gherghița.
Specialiștii în domeniu au încadrat de exemplu terenurile de la Drăgănești, Dumbrava și Ciorani în clasa II-III, pentru că în urma analizelor s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru clasa I. Terenul este bun și aici, însă în zonă se recomandă existența unor sisteme de irigații. În clasa V figurează terenurile neproductive, pe care acum s-au dezvoltat balastierele.
Celebrul pământ la kilogram
Prin anii 2001, o hotărâre a Consiliului Local Gorgota a făcut mare vâlvă, inclusiv la nivel național. Aleșii locali au stabilit ca pământul din apropierea cursului de apă, care traversează localitatea, să fie vândut la kilogram. Este vorba de lutul gălbui-roșiatic, numai bun de făcut străchini și plăci de teracotă. Aleșii au crezut că astfel vor fi atrase fonduri la bugetul local. La început, în primele șase luni, au fost încasări. Pe urmă românul s-a gândit că pământul e dat de la Dumnezeu și, prin urmare, s-a dus singurel noaptea să-și ia cât îi trebuie, fără să mai treacă pe la primărie, unde îl aștepta un om cu un chitanțier.
Cumperi pământ? Cere certificatul de calitate al solului!
Se spune că prețul unui teren agricol trebuie să reflecte calitatea pământului. Din păcate, la ora actuală, nu se ține cont de acest aspect. Prețul este fixat mai degrabă în funcție de suprafața agricolă. Cei care însă doresc să cumpere pământ ar fi bine să solicite proprietarului un certificat de calitate. Documentul poate să fie obținut, contra-cost, de la Direcția Agricolă, care se ocupă de programul de monitorizare al solului. O altă instituție, Direcția de Protecția Plantelor, din cadrul Consiliului Județean Prahova, poate oferi lămuriri cu privire la plantele care pot fi plantate în funcție de clasa de încadrare a pământului. Cert este un lucru.
Oamenii din Gherghița și Balta Doamnei spun că pământul este de calitate dacă e muncit. „Dacă omul este puturos, pe pământul bun tot bălării o să crească”, a conchis tanti Maria din Balta Doamnei.