A trăit într-un mediu abuziv greu de imaginat. Din olimpică la școală a ajuns să nu aibă ce mânca, unde să se spele, sau adăposti și a ajuns să își vândă trupul pentru a-și putea cumpăra droguri. Spune că sevrajul cauzat de heroină e similar cu durerile fizice pe care le resimte un bolnav de cancer în fază terminală.
A început să consume stupefiante pe când avea 17 ani. Timp de opt ani, viața i-a fost un infern. La 15 ani distanță, Georgiana Drăgan Moldoveanu coordonează azi un centru de reabilitare și ajută zeci de tineri să renunțe la dependența de droguri. Fete care la 13 ani sunt deja consumatoare de droguri de doi ani.
Georgiana a acceptat să își spună povestea într-un mod demn și asumat, convinsă fiind că iadul prin care ea a trecut poate fi o lecție pentru mulți adolescenți care sunt tentați să cadă pradă acestui viciu, ori care trăiesc deja cu eticheta de narcomani.
Povestea fostei consumatoare de stupefiante este una cutremurătoare
O asculți și parcă nu îți vine să crezi că femeia caldă, blândă, zâmbitoare și optimistă care îți vorbește a fost cândva o epavă, dispusă să facă orice pentru a-și procura doza.
Astăzi este doctorand și asistent universitar, directoarea Centrului „House of Joy” a Teen Challenge România. Are un soţ bun, Mihai, care o susţine pas cu pas. Tot ce vrea astăzi Georgiana este să fie sprijin pentru adolescenții toxicomani. Prin povestea ei cruntă de viață, speră că va reuși să salveze suflete pierdute. Atât de multe și atât de nebăgate în seamă.
De la marijuana la heroină injectabilă
Dacă am da timpul înapoi cu 15 ani, povestea ei ar suna cam așa: „sunt Georgiana și de opt ani consum marijuana, pastile cu efect halucinogen și heroină injectabilă”
Bucată cu bucată, a reușit să adune cioburile de pe jos și să reclădească omul frumos care e azi. Pentru tineri, fosta dependentă de droguri are următorul mesaj: „sunteți în fața unor alegeri în fiecare zi. Puteți trăi diferit, vă puteți împlini visurile, fără să fiți nevoiți să apelați la vreo substanță pentru a cunoaște adevărata împlinire”.
Interviul acordat de Georgiana Drăgan pentru observatorulph.ro
Aveți o poveste cutremurătoare de viață. Spuneți-mi, vă rog, cum ați căzut în patima consumului de droguri, dat fiind faptul că ați fost un copil olimpic, care iubea cartea?
G.D.: Cred că totul a început încă din copilăria mea. Crescând într-o familie cu probleme, cu un tată care abuza de alcool și transforma mediul de acasă într-unul abuziv, plin de certuri și violență, la vârsta adolescenței am început să caut să-mi împlinesc nevoia de afecțiune și să obțin validare în relațiile cu cei de vârsta mea.
Astfel, din dorința de acceptare și de a ieși în evidență, am ajuns să le împrumut și comportamentele. La vârsta de 13 ani am fumat prima țigară, un gest pe care l-am considerat atunci inofensiv, dar care, în scurt timp, s-a transformat într-o dependență. Apoi am început să consum alcool din ce în ce mai mult, să merg în cluburi și la petreceri private și, într-un astfel de context, la o petrecere, am fumat și primul joint cu marijuana, la 17 ani.
La acea petrecere era un grup de tineri consumatori, iar unul dintre ei a fost cel care a insistat să încercăm, atât eu, cât și fratele meu, prezentând drogul ca fiind incredibil pentru relaxare și o stare de bine. Curiozitatea, teribilismul, dorința de a ieși în evidență și de a fi acceptată m-au făcut să spun DA. De atunci a început drumul spre calvar.
Ce încercați să „vindecați” din traumele prin care ați trecut prin acest consum?
G.D.: Căutam un pansament pentru durerea sufletească, un refugiu. Drogurile au fost minciuna perfectă, deghizată în plăcere de moment. Pentru doar câteva clipe de aparentă detașare și extaz, plăteam prețul de a mă trezi apoi la o realitate mult mai dureroasă, în care problemele nu dispăreau, ci se accentuau, iar traumele nu se vindecau, ci deveneau mai profunde.
Ce tip de droguri ați consumat și ce „stare de bine” găseați în momentele acelea?
G.D.: Deși inițial am început cu marijuana (drog pe care, timp de 3 ani, l-am consumat ocazional împreună cu hașiș, alcool, benzodiazepine), totuși drogul care m-a dus la dependență a fost heroina. Timp de 5 ani am consumat acest drog, inițial la țigară și, ulterior, injectabil.
Drogurile, și în special heroina, îmi dădeau falsa senzație de relaxare, de amorțire a emoțiilor negative, de evadare din durere. Totuși, în cele din urmă aceste senzații se dovedeau a fi iluzorii, iar consecințele pe care le-am suferit au fost devastatoare.
Ce ați fost capabilă să faceți pentru a face rost de bani pentru a cumpăra droguri?
G.D.: De la faptul că o mințeam pe mama mea ca să îmi dea bani pentru diverse lucruri, pe care apoi îi cheltuiam pe droguri, la amanetarea tuturor obiectelor din aur și a altor obiecte de valoare din casă, furturi din magazine și de la oameni, din mașini, cerșetorie. Mă dezumanizasem și eram capabilă de orice, doar ca să fac rost de bani pentru următoarea doză.
Cum se resimte, în cazul unui consumator, starea de sevraj?
G.D.: Pot răspunde, în cazul heroinei – drogul care m-a dus la stare de sevraj – că simptomele erau: dureri în tot corpul, în special dureri de oase, musculare și de cap, stare de amețeală, greață, vărsături. O stare generală de rău, încât îți era greu să te ridici din pat și să faci câțiva pași. Ești terorizat de durere și capabil de orice pentru a avea drogul care te punea din nou pe picioare.
Sevrajul cauzat de heroină e similar cu durerile fizice pe care le resimte un bolnav de cancer în fază terminală. Am ajuns să fiu internată la Psihiatrie, dar şi la Chirurgie, fiind pe punctul de a mi se amputa piciorul drept.
Cât timp ați consumat droguri și de cât timp sunteți o femeie reabilitată din acest punct de vedere?
G.D.: Am consumat droguri timp de 8 ani și am peste 15 ani de când am renunțat complet la droguri și viața mea s-a schimbat din toate punctele de vedere.
Ce simțeați dimineața, după consum, când vă priveați în oglindă?
G.D.: Repulsie față de modul în care arătam și alegeam să mă distrug pe mine și pe cei din jur, regrete și resentimente față de tot ce pierdusem, tristețe față de durerea pe care o provocam mamei mele, furie față de neputința mea de a mă lăsa și o lipsă profundă de speranță pentru viitor.
Fratele dumneavoastră, Dan, a căzut și el pradă acestui consum. Cum a fost pentru mama să își vadă ambii copii consumatori de stupefiante?
G.D.: Pentru mama mea a fost devastator să își vadă ambii copii dependenți de droguri. A trecut prin faze de învinovățire, stigmatizare din partea celorlalți, judecată și durere profundă. Cu toate acestea, nu a încetat niciodată să creadă că, într-o zi, își va vedea copiii din nou bine și să lupte pentru asta. Credința și rugăciunile ei, dar și susținerea necondiționată ne-au ajutat să luăm, în cele din urmă, decizia de a ne schimba.
Cât de mult v-a fost de folos credința în vindecare?
G.D.: A fost elementul fundamental în recuperarea mea. Credința m-a ajutat să îmi schimb convingerile profunde, principiile și valorile de viață, dar și să vindec nevoia mea profundă de împlinire. De asemenea, la un nivel interior, pierdusem orice scop pentru viață, fiind convinsă că voi muri o drogată.
Odată cu schimbarea valorilor mele, s-a schimbat și perspectiva asupra trecutului meu. Am ales ca acesta să nu mă mai definească, ci să devină o sursă de speranță pentru alți tineri care luptă cu dependența, acesta devenind și scopul vieții mele: să fiu o voce și un ajutor real pentru cei care cred că bătălia cu dependența este pierdută și să îi sprijin în drumul lor spre o viață liberă.
Georgiana nu se consideră, astăzi, o eroină, ci doar un om care s-a trezit dintr-un vis urât. Unul care i-ar fi putut fi fatal dacă nu ar fi găsit resursele interioare, dar și exterioare pentru a regăsi calea corectă.
Fosta consumatoare de droguri crede că povestea ei, spusă „fără perdea” și fără teama că ar putea fi arătată cu degetul și judecată, e o lecție dură de viață din care fiecare copil, adolescent, tânăr ar trebui să aibă ceva de învățat.