Ultimul mare eveniment de kickboxing al anului, Gala Colosseum Tournament 41, a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute la Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești.
Daniel Dragomir, ploieșteanul nostru campion mondial, a luptat în ultimul meci al galei, principala luptă a serii, „main event”, cum este denumită printre cunoscători. Daniel s-a ținut de cuvânt, a luptat și pentru David Petrache, prahoveanul cu cancer osos care are nevoie de tratament și de proteză specială.
Dar, până la această ultimă luptă, în ring au mai avut loc alte șapte meciuri, fiecare cu importanța sa.
Am fost prezentă pentru prima dată la un astfel de eveniment și pot spune că am avut emoții mari. Pentru noi, cei neobișnuiți cu această lume, așteptările nu sunt din cele mai… pozitive, să spunem așa. De către cei din afară lumea kickboxingului este văzută ca o lume dură, plină de încrâncenare și jigniri. Cel puțin eu la asta mă așteptam…
Citește și: Daniel Dragomir a adus Centura Mondială Colosseum la Ploieşti, câștigată la Gala Mondială de Kickboxing profesionist
Nu mică mi-a fost mirarea, deși am fost prezentă în sală încă de la începutul galei, să observ că, pe parcursul celor mai bine de trei ore, nu a existat niciun incident în public, ba mai mult, nu am auzit nicio jignire și nicio înjurătură la adresa vreunui sportiv. Și am stat în sală, „cu tot poporul”, cum se spune, nu la „secțiunea VIP”, unde lucrurile te gândești că stau altfel…
O singură remarcă am auzit, la unul din meciuri, în care între cei doi luptători era o diferență evidentă de experiență și valoare, cei din fața noastră începuseră să strige la antrenorul celui mai slab: „Oprește meciul, nea Stelică! Copilul ăla nu are nicio vină! Oprește meciul!”. Dar atât! La cum arăta situația în ring, mă așteptam să aud înjurături, să iasă scandal… dar nu s-a întâmplat nimic de acest gen.
Este suprinzător să vezi că, la meciuri de kickboxing, publicul este mai educat și mai cu bun simț decât la meciuri de handbal, de exemplu, unde ce mi-a fost dat să aud… nu voi putea așterne niciodată „pe hârtie”.
Am remarcat, de asemenea, sportivitatea și respectul luptătorilor, ei între ei. Indiferent de cum s-a desfășurat lupta și cine a câștigat, la fiecare final de meci au existat felicitări și susținere pentru cel învins, dar și aplauze din partea publicului.
Main Event – meciul lui Daniel Dragomir
„Mereu am emoții când lupt acasă”, spunea Daniel înaintea meciului. A urcat în ring împotriva unul adversar pe care și l-a aflat cu două zile înaintea luptei pentru că toți ceilalți de dinainte au refuzat să lupte cu el. De ce? Pentru că ploieșteanul nostru este, cu adevărat, bun!
Deși nu luptă la o categorie „grea”, meciul lui a fost cel mai dinamic și cel mai „frumos” (dacă putem spune așa) al serii. Pe drept prezentat ca „main event”. Iar Daniel Dragomir chiar a făcut o figură frumoasă, punându-și la pământ adversarul, în runda a treia, prin KO.
Ce am remarcat și nu mă pot abține să nu comentez, deși se vor supăra mulți, Gala Colosseum Tournament a fost transmisă pe canalele tv, așa că toți luptătorii, oficialii și prezentatorul, atunci când vorbeau, se îndreptau spre camera de filmat. Atunci când câștigau, căutau camera de filmat, iar aceasta era poziționată cumva în lateralul tribunei „cu tot poporul”, astfel că se vedea destul de puțin.
Prioritate avea camera de filmat, apoi zona de VIP, și abia la urmă era lăsat publicul din tribună, dacă își mai aducea aminte vreunul de el.
Prezentatorul galei vorbea mereu cu spatele la public, pentru cameră, astfel încât să fie filmat și în spatele lui să se vadă spectatorii. Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești a fost plină, atât la tribuna unde publicul a avut acces, cât și în zona de VIP.
Șapte meciuri am văzut și în toate șapte, fără supărare, publicul adevărat, cel din tribună, cel care aplaudă în picioare, care scandează și care susține luptărorii, a fost aproape ignorat. Prioritate, repet, a avut-o camera de filmat și zona de VIP.
Finalul celui de-al optulea meci a fost totuși altfel…
După ce și-a pus la pământ adversarul prin KO, prima reacție a lui Daniel Dragomir a fost să se repeadă spre public, să își sărbătoarească victoria cu el și să îngenuncheze în fața lui. Poate că nu „a dat bine” la cameră, poate că nu a dat bine la oficialități, dar el asta a simțit, asta a făcut.
Mai mult decât atât, discursul de final, Daniel l-a ținut cu fața la publicul din tribună, forțând astfel, într-un fel, camera să-l urmeze. Tot atunci l-a urcat în ring și l-a prezentat pe David, prietenul lui care duce lupta cu viața și pentru care Daniel a luptat vineri seară, pe 8 decembrie, acasă, la Ploiești.
10% din încasările biletelor pe care a reușit să le vândă, Daniel le va redirecționa către tratamentul lui David Petrache, cel care are atâta nevoie de ajutor.
Cu ultima luptă a anului câștigată, Daniel Dragomir poate să se bucure acum de finalul de an împreună cu familia sa, soția și cei doi copii. Pentru Ploiești Daniel Dragomir a adus anul acesta o centură mondială și a câștigat meciuri care îi consolidează poziția în elita mondială de kickboxing.
Pentru anul viitor vom vedea ce urmează să se întâmple. În mod sigur drumul luptătorului nostru nu se va opri aici. Felicitări, Daniel!
