Lorena Chișamera s-a născut în Ploiești, are 23 de ani și este profesor de limba și literatura română și latină. Și-a dorit încă din copilărie să ajungă la catedră. Lorena povestește că meseria de profesor nu e o simplă meserie. Te naști profesor.
Ca studii a terminat Școala Generală Nr 11 din Ploiești , Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Ploiești. A urmat cursurile Facultății de Litere și Științe, specializarea Română-Engleză în cadrul UPG. În prezent predă în Şcoala Gimnazială “Ing. Gheorghe Pănculescu” din Vălenii de Munte.
Cine ește Lorena Chișamera?
“Lorena este copilul de acum câțiva ani care și-a împlinit visul și a devenit profesor. Lorena este fata care a învățat că sunt zile în care trebuie sa iei decizii – decizii care poate la început nu par să te ducă unde îți dorești, dar fiind alegerile tale trebuie să le faci să funcționeze. Lorena este profesorul care a pornit în această meserie cu o lecție bine învățată: Nu uita că ai fost și tu elev la rândul tău!”
Când ți-ai dorit, pentru prima dată, să fii profesor și ce anume te-a determinat să ai această dorință?
“Să fiu sinceră, am descoperit că vreau să fiu profesor încă din prima mea zi de școală. Ce m-a determinat să fac asta? Ei bine, chemarea – te naști profesor. A existat întotdeauna o parte din mine care îmi spunea că ăsta este drumul. Eu doar l-am urmat. Mereu mă gândesc cât de mult seamănă meseria asta cu sportul. Fiecare sport își alege legenda și fiecare catedră își alege profesorul.”
De câtă vreme ești în învățământ și ce anume predai?
“Predau limba și literatura română și latină. Mereu sunt întrebată de elevii mei de ce am ales aceste două materii și mereu le spun că ele au făcut întotdeauna parte din mine. Au existat acolo mereu. Le-am înțeles și le-am iubit.”
Cum arată sistemul educațional din poziția de profesor, de la catedră?
“Nu aș vrea sa spun eu cum arată sistemul educațional. Aș vrea să spun doar că indiferent de cum arată, noi, profesorii, ne facem datoria. Ne-am ales meseria asta și încercăm să o facem cât de bine putem chiar dacă de cele mai multe ori ne ajutăm singuri sau între noi. La nivel de școală, ca lucrurile să funcționeze într-o direcție cât mai bună, avem nevoie de comunicare.
Citește și: Interviu cu Denis Dochioiu, master trainer yoga: “O minte antrenată va alege să răspundă, nu să reacționeze”
Pot spune doar că sistemul educațional este primordial. El educă. El formează oameni. El îți oferă mai târziu doctorii, asistenții, inginerii, scriitori, cercetătorii și oamenii de care ai nevoie ca țară pentru a funcționa.
Dacă nu investești real în acest sistem și nu îi oferi tot ceea ce are nevoie pentru a funcționa atunci, la ce viitor te aștepți? Nu trebuie să uităm niciodată că importanți sunt copiii. Ei merită tot ce este mai bun. Ei sunt viitorul și ar trebui să conștientizăm rapid acest lucru.”
Care sunt principalele situații cu care te-ai confruntat la nivel de experiență ca profesor și cum ai trecut pentru acele momente?
“Trebuie să recunosc că nu am avut parte de situații neplăcute din postura de profesor și asta pentru că întotdeauna a existat respect. Mi-am respectat elevii și am fost respectată. La fiecare început de an stau și discut cu elevii mei despre două tipuri de relații: relația profesor-elev și relația elev-elev.
Astfel, alegem împreună un set de reguli pe care să le respectăm și care să se potrivească pentru fiecare clasă. Cred că este important felul în care pornești relația cu elevii și modul în care le expui situația. Generația de azi nu vrea să audă ,,trebuie să faci asta pentru că eu sunt profesorul‘’. Ei sunt altfel! Dacă înțelegi asta încă de la început, sigur ești pe un drum roditor.
Citește și: Radu Simionescu, consilier local Ploiești: ”Primarul trebuia să poarte o discuție cu locatarii blocului cu 7 etaje înainte de a se gândi la o eventuală demolare”
Mi-am dat seama că elevii au nevoie să fie susținuți, să fie înțeleși. Să li se spună într-un anume fel că au făcut ceva greșit și să fie puși în valoare. Ca profesor, trebuie să înveți să vezi fiecare elev în parte, să te adaptezi pentru fiecare și doar după ce ai făcut asta să începi să lucrezi cu noțiunea de grup.”
Care este mentorul tău în carieră și cum anume reușește să te inspire acesta?
“Mentorul meu este fiecare profesor pe care l-am întâlnit până acum. Am învățat enorm de la toți: învățătoarea blândă din generală, doamna dirigintă de limba română din gimnaziu, doamna de română din liceu și profesorii din facultate.
Fiecare a avut un rol important, fiecare m-a învățat o lecție. Important este că întotdeauna mi-am adus aminte acele lecții și le-am folosit. Și trebuie să recunosc că un foarte bun mentor este elevul. Întotdeauna un copil te poate învăța o lecție importantă.”
Se tot vorbește, de ani buni de zile, despre cât de greu este să fii profesor în ziua de astăzi. Cum reușești să te motivezi în cariera de profesor?
“Meseria de profesor nu este una ușoară. De multe ori oamenii cred că dacă lucrezi într-o școală sau dacă lucrezi cu copiii, lucrurile sunt simple. Nu este deloc așa. Este greu pentru că vremurile sunt grele. Timpul a schimbat tot ce știam despre școală. Trebuie să fim conștienți de schimbare și să o acceptăm. Trebuie să realizăm că elevii care azi stau în fața profesorilor sunt destul de independenți și trebuie să te adaptezi la stilul lor ca lucrurile să funcționeze.
Cred că nivelul de greutate al meseriei este dat de cele mai multe ori de profesor și cred că un bun cuvânt pentru a putea ajunge la un echilibru în meseria asta este “adaptare”. Sigur că asta înseamnă un efort uriaș din partea profesorului, dar în același timp un motiv în plus care arată cât de grea și complexă este această meserie.
Oamenii care judecă cadrele didactice nu ar trebui să uite un lucru esențial: profesorul este unul, o singură voce și un singur suflet pus în fața a sute de suflete, voci și personalități, zilnic, cu care trebuie să lucreze și pentru care este responsabil. Motivația? Motivația mea vine întotdeauna de la zâmbetele elevilor, de la momentele în care îmi dau seama cât de frumoasă este această meserie, de la orele în care îmi spun că se simt înțeleși și că lecțiile nu sunt chiar atât de grele.”
Ai o relație bună cu elevii? Cum reușești să îi determini pe aceștia să învețe? Ai găsit o rețetă în acest sens?
“Da, pot spune că am o relație foarte bună cu elevii. Am reușit asta pentru că am hotărât că suntem o echipă. I-am tratat ca pe niște oameni maturi și lor le place asta. Pornim toți la drum cu un scop. Muncim împreună și nu renunțăm pentru că ne așteaptă un final care oferă o răsplată fiecăruia pentru munca depusă.
Avem reguli la nivel de clasă stabilite împreună la fiecare început de an: suntem toți egali, nu ne jignim, nu vorbim urât. Ne ajutăm, ne susținem, ne cerem scuze când greșim și ne iertăm între noi. Reguli clare pentru ora de română : toată lumea are caiet, toată lumea scrie, toată lumea iese la tablă.
Citește și: Povestea Tatianei Tudor, instructor de yoga: “Opriți-vă, respirați, oferiți-vă mai mult timp și liniște și zâmbiți mai mult”
Când cineva nu înțelege ceva întreabă. Temele sunt necesare și lipsa lor duce la mai multe teme. Relația noastră s-a dezvoltat pentru că am avut destul de multe activități în care am discutat tot felul de subiecte, tot felul de situații. Am învățat de la ei foarte multe lucruri.”
Ai reușit să te adaptez la școala online, sistem propus, din păcate, de către pandemie?
“Trebuie să specific că școala online a fost o perioadă grea pentru toată lumea. Cu timpul ne-am adaptat și am îmbunătățit treptat orele care aveau loc în online.”
Din punctul tău de vedere, școala online este funcțională? De ce?
“Niciodată școala online nu va fi egală unei școli în format fizic și de acest lucru este toată lumea conștientă. Nu spun că nu funcționează. De ce ? Pentru că, în timp, profesorii vor învăța să lucreze foarte bine cu elevii și în acest mediu care oferă tot felul de mijloace moderne de învățare. Personal, nu sunt fanul acestei metode.
Consider că școala online cere prea mult și nu ia în calcul multe situații. De exemplu, pentru a participa la școala online ai nevoie, în primul rând, de internet și dispozitive. Are toată lumea posibilitatea asta?
Nu prea cred. Școala online este o soluție, o alternativă de moment. Important este că profesorii își dau interesul indiferent dacă se află la catedră sau în fața unui ecran și că elevii au parte de toată susținerea și înțelegerea de care au nevoie în această perioadă.”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean, dar și pentru cei care își doresc să intre în sistem.
“Mesajul meu pentru elevi este să învețe să gândească măreț. Să aibă încredere în ei și să conștientizeze că școala este un mediu bun pentru a începe să lucreze la visul lor. Să aibă răbdare și să nu renunțe la prima furtună care le iese în cale. Să fie oameni buni și respectuoși.
Să ofere celor din jur o mână de ajutor și o vorbă bună atunci când aceștia au nevoie. Să gândească pozitiv. Să se bucure de fiecare etapă. Să fie atenți la fiecare om pe care îl întâlnesc și să învețe lecția fiecăruia. Să iubească. Să își construiască relații sănătoase cu părinții. Să se apropie de profesorii lor. Să aibă o gândire de campioni și să muncească din greu, în fiecare zi, atunci când își doresc ceva. Să aibă înțelepciune.
Citește și: Romeo Zaharia s-a calificat în semifinalele Eurovision 2022: “Nu-l percep pe Cezar Ouatu ca pe un rival, ci ca un prieten”
Să aibă curaj. Să aibă grijă de sufletul lor și să-l construiască frumos și puternic. Să aibă mereu zâmbetul pe buze și să nu uite niciodată de copilul din ei. Celor care doresc să intre în sistem le doresc noroc și răbdare. Sunt sigură că dacă în sufletul lor există chemare și dorință, vocea lor va fi auzită de elevi, într-o zi, de la catedră.”
