Dintre cei 57.000 de candidați din întreaga lume, Rareș Avram, absolvent al Colegiului Național „I.L.Caragiale” a fost ales să fie student al prestigioasei Universități Harvard din Statele Unite ale Americii. În mai puțin de o lună, ploieșteanul își va face bagajele și va începe, poate, cel mai frumos capitol al vieții sale. Adolescentul cu o gândire critică, un curaj fantastic de a-și argumenta ideile și un bagaj de cunoștințe absolut impresionant este unul dintre cei patru români admiși la a treia cea mai bună universitate din lume. Este ploieșteanul care, curând, ia drumul Americii, sperând ca informatica să îl ajute să găsească leacul pentru o boală incurabilă.
Unii îi numesc supradotați. Alții, genii. De fapt, ei sunt copii normali, cu intelect peste medie și ambiții pe măsură. Ar trebui să fie elita acestei țări dacă ea, țara, ar știi să îi stimuleze pe măsura minții lor și să îi vadă exact așa cum sunt: o vie avere națională.
Rareș este șef de promoție al Colegiului Național „I.L.Caragiale”. A luat bacalaureatul cu nota 10, iar din clasa a X-a până în clasa a XII-a, tot nota 10 a fost cea care spus povestea perseverenței și ambiției unui adolescent.
Viața ploieșteanului a fost un lung șir de reușite. Zeci de medalii și diplome obținute la olimpiade de informatică ori robotică, toate datorită sutelor de ore de studiu intens și muncă. Foarte multă muncă. Rareș este tânărul ce în anul pandemiei a creat, alături de colegi de-ai săi, mii de viziere cu o imprimantă 3D, viziere donate spitalelor din Prahova. Tot el a făcut să vorbească despre Ploiești la superlativ, ori de câte ori a cules laurii victoriei la competițiile unde a participat.
„Pentru mine, Harvard e un vis împlinit”
În august, ploieșteanul deschide o nouă pagină a vieții sale. Va fi încă un român la Harvard. Din 57.000 de aplicanți de pe tot mapamondul, din doar 1968 acceptați, din 242 proveniți din afara Statelor Unite și din patru care vor vorbi acolo (și) limba română.
„În decembrie, anul trecut, am aflat că am fost admis. A fost o senzație copleșitoare. Mi-am dorit și am muncit enorm să ajung aici. SAT 1, adică examenul lor de bacalaureat, este diferit față de la nostru. Am dat matematică și engleză. Apoi, SAT 2, susținut la mai multe materii. Eu am ales matematica și fizica. A urmat munca pentru a-mi construi dosarul pentru admitere, dosar ce include eseuri personale. Profesorii de acolo vor să te cunoască mai întâi ca om, nu doar ca posibil student. Eseul suplimentar cerut de Harvard a fost unul prin care eu am încercat să prezint cât mai curat și coerent cine sunt eu, Rareș Avram, elevul unui liceu din Ploiești, România .A urmat întocmirea unei liste cu activități extracurriculare, maximum 10, și interviul susținut cu un absolvent de Harvard, român în cazul meu. Când am primit răspuns că am fost admis, m-am simțit, așa cum spuneam, copleșit. Este cel mai frumos vis împlinit, mai ales că mie mi se potrivește sistemul academic american” ne-a povestit Rareș.
Informatică, economie și inginerie. Domeniile de care Rareș este pasionat
Harvard nu a fost singura opțiune pentru ploieșteanul de nota 10. MIT, Stanford și Princeton s-au numărat printre variantele pe care Rareș le-a luat în calcul, însă, spune el, universitatea ale cărei cursuri le va începe în luna septembrie, este cea la care a visat enorm. Iar realitatea și acum, pentru el, pare ceva ireal. Vrea să continue să se dezvolte în domeniul informaticii și, pe lângă asta, își dorește o aprofundare a cunoștințelor în economie și inginerie.
L-am întrebat pe Rareș de ce nu o universitate din România… Tânărul a răspuns cu modestia și sinceritatea ce l-au caracterizat mereu:
„ Nu aș fi zis „nu” Politehnicii din București, Universității din Timișoara sau celei din Cluj. Însă, eu, la Harvard am fost admis înainte să închei clasa a XII -a, înainte să dau bac-ul aici. Am ales America, vreau să îmi aprofundez studiile acolo, vreau să mă bucur de oportunitățile pe care mi le oferă această țară și sistemul ei educațional și, cine știe, poate, într-o zi, voi reveni în țară. Nu doar în vacanțe pentru a-mi vedea familia și prietenii, ci ca să lucrez aici, să contribui la bunul mers al unei Românii care m-a format până la această vârstă”.
