Într-o lume grăbită, în care notele false se aud tot mai des în simfonia cotidianului, violonistul Alexandru Tomescu pășește cu demnitate, ca un cavaler al armoniei, purtând în mâini comoara unei națiuni, vioara Stradivarius Elder-Voicu.
Turneul său anual, botezat cu smerenie și mândrie Stradivarius, nu este doar o succesiune de concerte, ci un ritual de reîntoarcere la esență, o liturghie sonoră care redă sens și lumină. Un omagiu adus lui George Enescu.
„Turneul Stradivarius de anul acesta este dedicat Rapsodiilor – celebrele lucrări ale lui George Enescu, puse în oglindă cu nu mai puțin cunoscuta “Rhapsody in Blue” a lui George Gershwin. Chiar daca sunt diferite ca stil muzical – muzica folclorică versus jazz, în esența lor aceste lucrări iconice sunt unite prin spiritul lor liber, inovator, care a uimit și încântat generații de melomani.
La mai bine de o sută de ani de la momentul premierelor lor, ducem mai departe povestea acestor bijuterii muzicale, aducându-le în fața voastră într-o formulă nouă, inedită: aranjament pentru vioară și chitară, semnat chiar de Dragoș Ilie, partenerul meu în acest Turneu Stradivarius.
Este fără îndoială un demers foarte îndrăzneț, să îți asumi redarea întregii palete de culori sonore de care dispune orchestra simfonică pe corzile viorii și ale chitarei.
Pot să vă spun însă, că bucuria de a cânta, de a da viață în mod direct acestor muzici exuberante și pline de energie este copleșitoare!” declară Violonistul Alexandru Tomescu.
În anul 2025, Alexandru Tomescu a pornit din nou la drum. Un turneu ce a debutat pe 10 iunie la Oradea și se va încheia pe 12 iulie la Jidvei Alba.
Cu o noblețe care nu are nevoie de cuvinte, ci doar de acorduri, artistul își înclină arcușul în fața publicului din orașele mari și din satele uitate de timp.
Iar acolo, în liniștea care precede primele note, ceva se schimbă. Se întâmplă miracolul.
Pe urmele sunetului care vindecă inimi
Programul Turneului Stradivarius va cuprinde 22 concerte, în zone rurale și urbane, timp de o lună de zile, aproximativ 5000 km.
Tomescu nu o stăpânește, o însoțește, o ascultă, o iubește. În mâinile lui, vioara nu este un obiect, ci o entitate vie, care tresare și dăruiește. Când arcușul mângâie corzile, timpul se oprește. Spectatorii lasă grijile vieții, uită de ele. Rămân doar ei și muzica.
Stradivarius Elder – Voicu 1702 este unul din cele mai frumoase și valoroase instrumente pe care România îl are. Timp de 20 ani a fost în mâinile marelui violonist român Ion Voicu.
Alexandru Tomescu a câștigat în anul 2007 dreptul de a cânta la faimoasa și valoroasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani, în urma cu unui concurs organizat de Ministerul Culturi și Patrimoniului Național.
Vioara, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată a fi unul dintre cele mai bine conservate instrumente marca Stradivarius.
Instrumentul a fost cumpărat în 1956 de statul român pentru violonistul Ion Voicu, la prețul de circa 70.000 de franci elvețieni. În 2007, instrumentul a fost evaluat la suma de 1,2 milioane de dolari și a fost inclus în catalogul „Antonio Stradivari”.
Când a intrat pentru prima oară în posesia viorii, Alexandru Tomescu a promis că, în cei cinci ani cât va cânta pe Stradivarius, sunetul acesteia va fi auzit de către toți românii.
El a inițiat ulterior proiectul “Stradivarius Elder Voicu 2008 – 2012”, constând în mai multe turnee în țară în colaborare cu alți muzicieni
În 2023, Alexandru TOMESCU a câștigat din nou dreptul de a cânta la Vioara Stradivarius Elder-Voicu până în 2029.
Violonistul român care a cântat în Capela Sixtină în fața noului Papă, spune: „Niciodată nu mi-am putut imagina că există atâta liniște într-un loc plin de oameni”.
Am avut onoarea să port un dialog telefonic cu maestrul Alexandru Tomescu, violonistul ce nu mai are nevoie de prezentare.
După recitalul din Capela Sixtină, în fața Papei Leon al XIV lea, violonistul Alexandru Tomescu duce prin România „ Rapsodiile” lui Enescu și Gershwin în Turneul Stradivarius.
Pe 2 iunie 2025, violonistul Alexandru Tomescu a cântat în Capela Sixtină de la Vatican, Bach și Balada lui Ciprian Porumbescu, în prezența Papei Leon al XIVlea într-un eveniment solemn în memoria Cardinalului Iuliu Hossu, 2025 fiind un an dedicat lui.
Maestre cum ați aflat că veți avea un recital la Vatican?
Am primit un telefon de la domnul Silviu Vexler, președintele Comunității Evreiești din România care mi-a spus despre acest eveniment ce urma să se întâmple peste doar câteva zile, după care chiar s-a și întâmplat. (zâmbește, chiar se bucură).
M-am întrebat dacă nu este chiar o păcăleală dar nu a fost și uite așa am ajuns să îl cunosc personal pe noul Papă, Papa Leon XIV. Evenimentul de la Vatican a fost o comemorare în memoria cardinalului Iuliu Hossu cel care în perioada celui de al doilea război mondial a salvat mulți oameni de la moarte, inclusiv evrei.
2025 este un an dedicat lui, recunoștință pentru acțiunile de salvare a evreilor în perioada Holocaustului.
Maestre cum ați trăit momentul recitalului din Capela Sixtină?
A fost un moment foarte emoționant, pentru că nu îmi imaginam vreodată să cânt în acel loc sacru. Vizitasem Capela Sixtină atunci când am mers cu mama mea în Italia, la unul dintre primele mele concursuri, deci eram copil. Dar cine ar fi crezut că voi ajunge vreodată să cânt acolo și Papa să stea să mă asculte și să mă felicite.
Ce repertoriu ați ales pentru acea seară în Capela Sixtină?
Am avut două intervenții muzicale, am cântat Preludiu în Do Major de Bach și Balada lui Ciprian Porumbescu. Cu siguranță sunt sigur ca Balada lui Porumbescu a fost interpretată pentru prima dată în Capela Sixtină.
Atunci pot să o consider o premieră și pentru cititorii Observatorului Prahovean?
Desigur chiar este o premieră, nu am mai mărturisit acest lucru până acum!
Turneul Stradivarius din 2025 are o temă specială. Ne puteți vorbi despre ea?
Sigur că da, anul acesta este un an omagial dedicat lui George Enescu. Comemorăm 70 de ani de la trecerea sa în neființă așa că am ales un repertoriu semnat de acesta.
Eu în urmă cu mai mulți ani am cântat deja toate lucrările lui pentru vioară și pian, așa că de data aceasta m-am oprit asupra unor alte piese dedicate orchestrei simfonice și anume cele două rapsodii ale sale, pe care colegul meu de scenă, Dragoș Ilie le-a transcris pentru vioară și chitară.
Nimeni nu le-a mai cântat până acum în acest fel. Sunt lucrări extrem de dificil de transpus pentru două instrumente, pentru că orchestra dispune de toată această dinamică amplă, dispune de această paletă a fiecărui instrument.
Dragoș a dorit să nu lase deoparte nici o notă, niciun firicel din aceste rapsodii. Practic, împreună redăm fiecare idee muzicală cuprinsă acolo.
Sunt lucrări foarte cunoscute, sunt convins că și cei care nu sunt melomani, nu sunt abonați la filarmonică, le cunosc pentru că sunt în jurul nostru.
Am pus apoi în oglindă aceste două rapsodii ale lui Enescu, care sunt inspirate din muzica folclorică, cu „Rapsody in Blue” a lui George Gershwin, o lucrare compusă cam în aceeași perioadă și care se inspiră din muzica de jazz.
De asemenea, este o lucrare foarte cunoscută, cea mai cântată lucrare americană a tuturor timpurilor. Cred că este foarte interesant dialogul muzical, dialog între jazz și muzica folclorică.
Cum vă alegeți locurile în care cântați în România? Am urmărit programul turneului și am observat că veți concerta atât în marile orașe, acolo unde sunt adevărate centre culturale, dar și în localități mai mici, unele chiar greu de descoperit pe hartă?
Încercăm să ajungem peste tot unde este interes pentru muzica clasică. Cred că pentru multe localități această cale a culturii este una foarte importantă.
Spre exemplu cântăm de foarte mulți la Mihăileni, în județul Botoșani acolo unde a fost casa copilăriei lui George Enescu și multă lume a aflat de această localitate prin intermediul concertelor.
Așa se face că anul acesta cântam și la Mihăileni și la Bogdana și la Peștișani, la Ghimes, localități unde nu există neapărat filarmonică sau teatru.
Vom avea concerte și în aer liber ca de exemplu la Lancrăm lângă Sebeș la casa natală a lui Lucian Blaga. Încercăm să fim foarte flexibili, în România mai sunt multe centre culturale de construit și până atunci trebuie să fim inventivi.
Legat de anul aniversar dedicat lui Enescu în ce proiecte culturale mai sunteți implicat?
Voi participa la Festivalul George Enescu care va avea loc la toamnă, voi concerta alături de Orchestra Națională Daneză și voi cânta una dintre lucrările sale pentru vioară și orchestră „Capriciul Român”.
Ce le transmiteți celor care urmează să vină la concertele dumneavoastră?
Îi așteptăm cu tot dragul, muzica este destul de antrenantă, să vină cu inima deschisă. Este tot ce trebuie ca să te poți bucura de muzică.
„Arta înseamnă să oferi fără să ceri”
Alexandru Tomescu nu este doar muzician, este cronicar al tăcerii dintre note. Disciplină i-a fost ardoarea. Când un violonist obișnuit învață sonorități, el cultivă liniște.
Când mulți învață să se afirme, Tomescu cultivă smerenia. „Arta înseamnă să oferi fără să ceri”, sunt cuvintele de final ale omului Alexandru Tomescu.
Dincolo de concert, Tomescu copiază tăcut răbdarea unui ceasornicar, este atent la vibrația fiecărei corzi ale viorii sale. Acolo, între strune și acorduri muzicale, face ajustări cu finețea unui maestru.
Pentru el, vioara Stradivarius nu este o piesă de muzeu, este chiar inima sa!
La finalul acestui interviu veți avea bucuria să îl vedeți și auzi pe maestrul Alexandru Tomescu.
