Scandalul izbucnit pe marginea artefactului vechi de 3500 de ani, găsit în Prahova de către un grup de pasionați de vestigii a fost, astăzi, se pare, aplanat. După acuzele aduse în spațiul public de către Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, descoperitorul vasului s-a așezat la masa discuțiilor cu reprezentanții instituției. Concluzia? La mijloc a fost vorba despre o… eroare de comunicare.
Duminica trecută, un grup de pasionați de vestigii istorice a făcut o descoperire uluitoare. Un vas vechi de aproximativ 3500 de ani, din bronz nituit, cu o greutate de 40 de kilograme. Inițial, s-a spus că vasul ar fi unul celtic, însă, ulterior, experții au afirmat că artefactul ar fi mult mai vechi. Dată fiind vechimea, dar și greutatea, aceiași experți susțin că obiectul ar fi unic nu doar în țară, ci în lume.
Conflictul a izbucnit în momentul în care reprezentanții Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova au remis un comunicat în care îi acuză pe descoperitorii artefactului că nu au respectat instrucțiunile specialiștilor, au ignorat sugestiile muzeografului de serviciu și au continuat pe cont propriu lucrările de scoatere a cazanului.
Mai mult, conducerea muzeului preciza în respectivul comunicat că nu a existat niciun fel de videoconferință între descoperitori și specialiști. Lucru pe care pasionații de vestigii istorice l-au infirmat, susținând că dețin probe cum că respectiva discuție a fost una cât se poate de reală, iar ei au lucrat cinci ore la scoaterea artefactului, respectând întru-totul atât legea, cât și instrucțiunile primite telefonic, duminică, 6 februarie, la ora 13.17 minute.
Ulterior apariției în spațiul public a respectivului comunicat, unul dintre pasionații de vestigii, care a contribuit la scoaterea artefactului la suprafață, Cătălin Sandu, a declarat, pentru observatorulph.ro, că se consideră persoană vătămată și că așteaptă scuze în mod public din partea conducerii muzeului pentru informații false și prejudiciu de imagine. În caz contrar, va apela la instanță.
Eroare de comunicare între părți
În cursul acestei zile, Sergiu Fanariu, descoperitorul de drept al artefactului, s-a așezat la masa discuțiilor cu cei din conducerea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Dialogul, susține acesta, a fost unul productiv, concluzia fiind că la mijloc a fost o „eroare de comunicare. Va fi remis un nou comunicat de către instituție în foarte scurt timp, urmând ca muzeul să revină asupra anumitor neconcordanțe apărute în acel prim comunicat, care a stârnit controverse în spațiul public”.
Restaurarea vasului durează luni de zile. Artefactul ar putea fi unic în lume
La momentul de față, vasul vechi de 3500 de ani se află în custodia Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Urmează să fie restaurat de către specialiști, procedeu care poate dura câteva luni de zile, dată fiind dimensiunea acestuia, dar și starea avansată de degradare.
Odată finalizată procedura de restaurare, experții vor stabili cu exactitate cărei perioade îi aparține vasul, dar și valoarea acestuia. Ulterior, artefactul va fi expus publicului.
Orice săpătură în zona unde s-a făcut descoperirea este strict interzisă. Locul ar putea fi încadrat ca sit arheologic
Între timp, zona în care a fost făcută descoperirea este una în care orice fel de săpătură este interzisă pe o porțiune de 1000 mp de la locul de unde a fost scos cazanul din bronz. Specialiștii arheologi vor continua să exploreze perimetrul, iar în cazul în care vor fi făcute și alte descoperiri, zona va fi încadrată ca sit arheologic.
În ceea ce privește recompensa pe care ar putea-o primi descoperitorul vasului, potrivit legislației românești, acesta are dreptul la un procent de 30% din valoarea obiectului, valoare care urmează fie stabilită de către experții evaluatori. Dacă vorbim despre un artefact de excepție, cum este cazul de față, se mai adaugă alte 15 procente.
Bine ca l-au gasit arheologii amatori, ca daca-l gaseau ” colectionarii de metale „, era topit demult.