M-am trezit astăzi de dimineață într-o situație greu de descris în cuvinte. Am sărit din pat ca ars, auzind afară forfotă, și am ieșit în curte.
Surprinzător, e cald. Nici nu zici că suntem la începutul lunii noiembrie. Razele soarelui străpung ușor ceața densă și încălzesc ce-a mai rămas din bruma de azi-noapte. Mă uit în jur și nu înțeleg de unde atâta gălăgie. Mă întorc în casă și îmi pun o cafea. După vreo 20 de minute, timp în care fumez vreo două țigări și sorb cafeaua încercând să-mi dau seama ce se întâmplă, mă spăl, mă schimb și ies la mașină. Deschid porțile și constat cu stupoare că trotuarul din fața curții mele e asfaltat. ”Incredibil!”, îmi zic. ”Ori n-am observat eu ieri seară, ori s-au apucat ăștia de asfaltat peste noapte”. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta și, culmea, totul e asfaltat, șanțurile sunt betonate, șoseaua e fină ca-n palmă iar oamenii șușotesc între ei pe la porți. Pe șosea, mașinile trec cu o frecvență uluitoare spre oraș. Constat cu stupoare că vecinul Vasile, care e certat de când m-am mutat eu cu vecinul Viorel din cauze doar de ei știute, își vorbesc și chiar râd în hohote. Îi salut, mă urc în mașină și plec spre serviciu, uimit de ce am văzut.
Intru în oraș și, din reflex, trag ușor stânga de volan ca să evit o groapă din centrul unei intersecții. Culmea, groapa nu mai e acolo! Nici nu zici că a fost vreodată acolo. Un șofer se uită ciudat la mine și-mi face un gest de genul: ”Ce-ai, dementule?! Păstrează-ți banda! N-ai loc pe trei benzi pe sens?!” Deschid radioul. E buletinul de știri.
”Știri pe scurt: Măsurile guvernului de relansare a economiei au făcut din România una dintre cele mai prospere țării din estul Europei.
Cinci mari companii românești și-au anunțat intenția de a deschide noi fabrici în industria de calculatoare după ce România a ajuns, în ultimii doi ani, principalul furnizor de compente electronice pentru piața europeană.
Se împlinesc cinci ani de când românii nu mai plătesc accize pe carburant, având totodată și cel mai mic preț la pompă din Europa, și trei ani de când România a început exportul de produse petroliere pentru țările vecine.
Astăzi, o delegație a Germaniei a sosit în România pentru a solicita statului român facilitarea importurilor de alimente din țara noastră, la prețuri de producător, dat fiind excedentul de produse agricole pe care îl avem în ultimii cinci ani.
Ministerul Educației a anunțat, astăzi, darea în folosință publică a încă trei universități și încă 50 de școli în cadrul programului de relansare a sistemului de învățământ românesc. Reamintim faptul că, în vara acestui an, examenul de bacalaureat s-a dovedit a fi încă un succes național, după ce în ultimii trei ani nu s-a mai înregistrat vreo medie sub șapte.
Potrivit unui raport al Institutui Național de Statistică, natalitatea în România a crescut, în ultimii ani, cu 15 procente, ajungând la 30%. Același raport al INS arată că pentru al treilea an consecutiv, a fost eradicat abandonul școlar în România.
Camera Deputaților și Senatul se vor reuni astăzi pentru a dezbate sustenabilitatea micșorării vârstei de pensionare de la 65 la 60 de ani și mărirea salariului minim pe economie la 3.000 de lei.
Leul a atins, astăzi, un nou maxim istoric în raport cu euro, un leu fiind cotat la 4,5 euro.
Rata șomajului s-a menținut și luna aceasta la 0%, fiind a 36-a lună în care România nu a mai avut șomeri.
Președintele României, domnul ȘȘȘȘȘȚȚȚȚIIIIAAAAAÂÂÂÂÂÂCCCCCCCCCEEEEE…….”
Am sărit din pat ca ars, dar nu știu de ce! Afară e încă beznă și liniște ca în mormânt! În depărtare, un câine se aude, din când în când, urlând de singurătate. Mă uit la ceas. E 5:45. E sâmbătă, 8 noiembrie 2014. Am visat frumos dar, din păcate, m-am trezit la realitate.
Odată la patru sau cinci ani, România devine, brusc, cea mai frumoasă și cea mai prosperă țară din estul Europei. Odată la patru sau cinci ani, aleșii își îndreaptă atenția de la scandalurile și circul din sânul statului de drept către ”ăia cu ștampila”. Minunea nu ține decât o lună, maxim două iar, după aceea, lucrurile revin la normal: România redevine țara în care sărăcia, calicia, frica și nepăsarea conviețuiesc într-o simbioză perfectă. În rest, totul e… campanie!
Schimbarea vine doar din interiorul fiecăruia din noi. Dacă nu simțim și nu ne dorim educarea clasei politice, acționând ca atare și mergând la vot, nu vom rămâne decât un popor de analfabeți asistați social pentru care o farfurie cu mâncare primită de pomană într-un moment anume ține de foame ani la rând.
