Acum vreo patru, cinci ani mai intram prin magazinele de încălțăminte Leonardo din Ploiești pentru că doar acolo și doar acolo găseam niște mărci care-mi plac. Nu pot spune că mă dădeau pe spate nici atunci, însă pentru ce mă interesa pe mine raportul preț-calitate era foarte ok. Am intrat la sfărșitul săptămânii trecute în magazinul din subsolul mall-ului de la Mercur. Șoc, groază, atentat la ochi și nas! Sunt doar cele mai puțin dure cuvinte care îmi vin cum în minte pentru a descrie ce e acolo.
Prima observație este aceea că nu există vânzători pe care să-i poți întreba ceva. Iar magazinul ocupă un spațiu suficient de mare cât să nu găsești “raionul” pe care îl cauți și să-ți vină să-ți bagi piciorul în ele de cumpărături la Leonardo.
În vreo trei sferturi de oră cât am cotrobăit prin magazin, am văzut doar două tipe la casă. Una completând posacă niște hârtii, cealaltă, categoric mai prost plătită, având atitudinea angajatului prost plătit și nervos pe clienți din cauza asta. Apropo, să nu vă treacă prin cap că vreuna dintre ele sau angajtul firmei de pază postat “strategic” la intrare mi-au zis ceva de genul „bună ziua”, sau „bine ați venit pe la noi, cu ce vă putem ajuta”. Dimpotrivă, privirile domnului de la pază și a doamnei de la casă care nu completa hârtii m-au făcut să mă simt ușor suspect.
Cu sufletul ușurat că am reușit să trec de ei, mi-am început plimbarea. Apropiindu-mă de capătul opus intrării, am rămas pur și simplu blocat când am început să văd cum, ușor-ușor, magazinul s-a transformat din magazin de încălțăminte într-un “38” plin de chinezării dintre cele mai diverse și dubioase. De la detergenți, la mici chestii pentru bucătărie, toate de o calitate ultra-îndoielnică. Pur și simplu nu mi-a venit să cred ce văd. Bineînțeles că nu am găsit pe nimeni să mă lămurească dacă mă mai aflu în Leonardo sau am intrat la vecinii de subsol, chinezii de la Tin Tin.
M-am întors printre pantofi. Nu știu sigur dacă pe rafturi era praf, sau de vină e doar lumina, însă nu era produs expus care să nu-ți dea o impresie de insalubru, de second hand de cartier. Cât am stat prin magazin, singurul reprezentant fidel care m-a însoțit peste tot a fost mirosul greu, stătut, amestecat cu acela specific produselor de cauciuc made in China.
Nu vă mai răpesc timpul cu descrieri despre cum “la copii” totul era alandala: cutii și hârtii în care fuseseră ambalate aruncate printre rafturi, încălțăminte desperechiată, aspect de magazin aflat în ultima zi a vânzărilor de dinainte de închiderea definitivă. Dezordinea aia totală a fost cumva norocul/ghinionul meu că am găsit o pereche de încălțări pe care le caut de ceva vreme.
Așa am ajuns la casă și merită să vă relatez despre cum a decurs discuția mea cu doamna vânzătoare. După ce am salutat-o cu cel mai politicos “bună ziua” al meu, doamna și-a ridicat o juma’ de privire către mine și mi-a răspuns. Destul de mirată că aveam în brațe doar o cutie, mă întreabă: “doar atât? Nu știți de promoția noastră?”. Am rămas interzis: n-am văzut niciun afiș, niciun poster, niciun fluturaș niciun spot video care să-mi spună ceva despre promoția lor. I-am și zis timid: “dar doamna, nu mi-a spus nimeni nimic despre promoția dumneavoastră!”. “Aaa, nu-i nimic, m-a liniștit ea vă spun eu”. “Păi acum, la plecare îmi spuneți?”.
Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat mască: “Păi da, nu mă deranjează”. Eu am izbucnit în râs, ea a continuat chiar vioaie și amabilă: “vă pot ține eu ce ați cumpărat până vă mai uitați prin magazin. E păcat de promoție: la două produse cumpărate, al doilea e la jumătate de preț iar la trei, al treilea e gratuit”.
După refuzul meu cateogric, m-a întrebat la fel de politicos în timp ce scotea bonul de la casa ală cărei ecran îl vede doar vânzătorul: “Doriți o pungă? Costă un leu și e din aia mare, care ține fără probleme zece kilograme!”. “Nu, nu cred. Nu vreau să fiu suportul dumneavoastră publicitar ambulant pe banii mei”. “Ei, păi doar nu o să mergeți prin mall așa, cu cutia asta murdară în mână!”.
Recunosc, m-am blocat. Avea dreptate, cutia era chiar murdară. Am dat un leu și plimbat punga care făcea reclamă produselor și magazinelor Leonardo prin tot centrul Ploieștiului. Și pe bune că m-am simțit chiar rău să fac reclamă unui magazin de încălțăminte care abia își mai trage sufletul printre detergenți chinezești ieftini.
Pe cale de consecință, sfatul meu este ca, dacă sunteți în căutare de încălțăminte prin centrul Ploieștiului, evitați până în ultima clipă intrarea în magazinul Leonardo de la Mercur. Mai bine, nu intrați deloc.
foto cu caracter ilustrativ
