Am cunoscut și eu atmosfera de pe stadion, din rândurile galeriei Petrolului. Nu aveam mai mult de 16 ani și stăteam cu chirie în Mihai Bravu, față în față cu scara blocului în care locuia Chinezu’, liderul de atunci al Lupilor Galbeni- suporterii echipei de fotbal Petrolul Ploiești. Eram un copil amărât și mă mândream cu perechea mea de adidași originali, singurii dealtfel, Diadora, cumpărați din mai multe alocații strânse și cu sprijinul substanțial al bunicii care m-a crescut. Am intrat și eu atunci în rândurile suporterilor. Am primit cadou o geacă galben-albastră și mi-am cumpărat fular cu Petrolul. Nu mai puteam de bucurie, mai ales că nu toți ”tovarășii” aveau fulare, d-apoi geacă galben-albastră.
Așa am început să merg la meciurile Petrolului, în calitate de suporter oficial. N-am furat, n-am dat în cap, n-am violat. Am înjurat Steaua, cot la cot cu ”tovarășii”, recunosc. Așa era în galerie.
La un meci de fotbal, cu Astra am impresia, un suporter adversar a pus un fular al Petrolului pe o cruce pe care a plimbat-o pe stadion. Am înnebunit cu toții. Am urlat, am înjurat, am dat din mâini, am jurat răzbunare… Afară, nu-mi amintesc care a fost motivul (au trecut mai mult de 10 ani de atunci) jandarmii au început să ne bată. A fugit toată lumea, cu Chinezu’-n frunte. Eu am mers liniștit. Nu făcusem nimic, nu aveam de ce să fug. Un jandarm m-a făcut să mă răzgândesc în momentul în care mi-a aplicat cu precizie un pulan pe cârcă, degeaba. Speriat, schimonosindu-mă de durere, am rupt-o la fugă. Am fost ajuns însă din urmă de un alt jandarm, care mi-a pus piedică. Am căzut, am închis ochii și am ridicat mâinile ca să-mi apăr fața. Am simțit din plin mai multe lovituri, nu știu dacă erau cu bocancii sau cu bastoanele dar nu pentru mult timp. Deodată loviturile s-au oprit iar eu am fost ridicat de pe jos și am deschis ochii. Era un șef de-al jandarmilor, pentru că le-a ordonat să plece de lângă mine. Mi-a spus să mă scutur de praf și să plec, dar fără să mai fug. I-am explicat ce pățisem așa că a mers cu mine până la o stație de autobuz. Scăpat oarecum cu bine, n-am mai fost la spital, iar vânătăile de pe mâini au trecut după câteva zile, la fel și urma de pulan bine conturată pe spatele meu. A fost ultimul meci la care m-am dus.
Nu sunt un fan al vreunei echipe de fotbal, nu sunt la curent cu ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar susțin protestul inițiat de suporterii echipei Petrolul Ploiești. Sunt ferm convins că ceea ce am pățit eu s-a întâmplat și altora.
Mai am câteva zile de concediu dar când o să intru din nou în câmpul muncii voi avea o discuție pe această temă, un fel de interviu pe care-l voi publica aici, cu șefii Jandarmeriei.
Protestul suporterilor Petrolului îl puteți citi AICI.
- Publicitate -
Ziua în care am părăsit galeria Lupilor Galbeni
Data:
- Publicitate -
Sondaj Observatorul Prahovean
Provocarea Observatorul Prahovean
- Publicitate -
- Publicitate -