Cât de ușor e să îți spun exact ce vrei să auzi și cât de ușor e să rupi prietenii vechi în aceste zile. Te-ai întrebat pentru cine o faci? Dacă o faci pentru tine, ai o scuză. Dacă o faci pentru Georgescu sau Lasconi nu ai niciuna.
Am mii de cunoștințe și doar câțiva prieteni. Cu primii pot să stau de vorbă oricând, despre aproape orice. Cu ceilalți am stat și voi sta oricând la masă. Mi-au fost alături și la bine și la greu, când am făcut bine și (mai ales!) când am greșit grav. Și am greșit.
Și chiar dacă cele două categorii sunt diferite, cu niciuna nu vreau să mă cert zilele astea. De ce? Pentru că fiecare om are dezamăgirile lui. De propriile neîmpliniri sunt de vină mai mereu alții. Rareori ni le asumăm. Așa suntem noi, ăștia de ne numim oameni. Fiecare cu plusurile și minusurile lui, fiecare cu păcatele lui.
Crezi în mine dacă îți cunosc neajunsurile, fricile, supărările și îți spun ce vrei să auzi? Eu zic să nu o faci… Asta nu înseamnă că sunt soluția ta, că îți rezolv problemele. Abia le rezolv pe ale mele. Dar aș putea profita de necazurile tale pentru ca eu să obțin un avantaj? Nu e cazul meu, nu despre mine e vorba, dar alții o fac cu seninătate. Nu te-ai născut ieri. Cred că realizezi asta.
Nici mie nu îmi place ce au făcut politicienii din țara asta. Dar o parte din vină e și a mea. Ce să fac acum? Să mă răzbun în orb. Crede-mă că aș da cu napalm peste unii. Evident că nu o fac.
Îmi vine să le spun că sunt idioți celor care au alte păreri? Unora da. Dar sunt idioți și cei care au aceleași păreri ca mine, însă nu le-au gândit, ci le-au împrumutat de la alții. Ălora care sunt talibani le spun idioți, care nu sunt în stare să discute argumentat. Îmi plac însă ceilalți, care au argumente. Și nici măcar nu contează dacă la final fiecare își menține părerea.
Pentru că nu am ochelari de cal, m-am tot gândit în ultima vreme ce e mai rău, având certitudinea că nu pot spune că măcar cu una dintre variante va fi bine. Nu va fi și știm toți asta. Dar simt că poate fi mult mai rău. “Istoria se repetă” nu-i “o vorbă goală”. Întrebați-vă părinții, bunicii, dacă mai aveți acest privilegiu. Căutați și citiți. Nu aplecați urechea la toți hăhăitorii. Nu ascultați doar de unul. Eu am adevărul meu, tu pe al tău. Pune-le la un loc pe ale celorlalți și vezi ce iese. Poate nu ai toate informațiile, dar ai mai multe și îți poți forma o opinie cât mai corectă.
Am draci pe partide, pe bănci, pe bugetarii privilegiați nu pe cei normali ca noi, am pe miliția care doarme în bocanci, pe slugile care pentru un rahat de mic privilegiu au vândut. Multe dintre cele pe care vrei să le auzi ți le pot înșira aici, la foc automat. De unele mă simt vinovat. Tu nu? Poate nu. Nu îți dau soluții pentru că nu am, dar pot să miros când cei care dau pseudoluții aberează.
Nu vreau să mai văd slugoi cum am văzut în pandemie. Uite, pe scursura aia de Cîțu l-aș bate doar cu pauzele cuvenite pentru masă și hidratare. Pe el și pe cei care l-au folosit. Am scris mult despre toată mizeria de atunci. La fel și pe unul ca Ponta. Ăștia doi mi-au venit în cap acum, dar sunt mii.
Totuși… mă uit acum la ce s-ar putea întâmpla, mă uit la prostelile electrice din vest și la panaramele alea cu fustă și mustață. Nu îmi plac, dar cu ăștia mă pot descurca. Detest să îmi spună cineva ce sunt obligat să accept, să fiu tolerant la comandă. Băi, nu sunt și prima reacție, dacă încerci să îmi impui ceva, e să te trimit în morții mă-tii (scuze, sunt român). Take me slow, baby! Spuneam, cu ăștia mă descurc ușor.
Cu jegul criminal de la est, nu. Nici voi n-o să puteți decât în cazul în care pupați mizeria aia de bocanc cu noroi.
Veți spune că nu e niciun pericol, că e doar sforțarea sistemului nostru bolnav de a se menține la butoane. Eu zic că sunt ambele. Ce alegi?
*Dacă vrea vreun apropiat să se certe cu mine, să o facă acum. De luni, îmi dispare toleranța, aia puțină pe care o mai am pentru cei care se feresc să îmi spună azi, gândindu-se că poate vor mai avea nevoie de mine cândva.
Noapte bună, melc!
Cum ți se pare subiectul?
