Este greu de analizat cu atenție proiectul măsurilor fiscal-bugetare pe care guvernul intenționează să-și asume răspunderea, iar greutatea vine nu din nepricepere, din neînțelegerea unor mecanisme economice, ci din stufoșenia care caracterizează acest proiect, împănat cu fraze care ascund capcane împovărătoare pentru mediul privat și fraze alambicate, care nu umblă la sursa reală a deficitului bugetar.
Concret, se întâmplă ce anticipam: deficitul bugetar nu va fi echilibrat/redus prin reorganizarea sistemului public care toacă inutil banii, prin eliminarea unor privilegii care nu sunt obținute pe bază de contributivitate, ci prin împovărarea sectorului privat.
Proiectul de lege pentru măsurile fiscal-bugetare are 82 de pagini. Dacă simțiți nevoia, în puteți lectura AICI.
Acest proiect a apărut după ce Comisia Europeană a trimis ”la plimbare” delegația României, cea care s-a prezentat la discuții cu o amețeală de proiect, un fel de abureală electorală cum s-a prezentat în fiecare campanie electorală de la noi.
Comisia Europeană (guvernul UE) nu e la fel de ușor de păcălit cum este electoratul de la noi, iar concluzia a fost clară: nu veniți cu un proiect serios de reducere a deficitului bugetar, nu pupați a treia tranșă din PNRR. Fără acești bani suntem PA! Și cum disperarea apropierii de anul electoral pune presiune pe guvernarea noastră, aceasta s-a gândit cum să echilibreze cât de cât balanța venituri-cheltuieli. Nu o va face, așa cum era firesc, prin reducerea cheltuielilor bugetare, ci prin atragerea de sume suplimentare la buget, adică prin creșteri de taxe sau impunerea de noi taxe puse în cârca privaților.
Când impui măsuri care presupun creșteri de taxe, nu te aștepți ca ele să fie și plătite. Un calcul de impact include și afaceri închise sau relocate, trecerea unora pe piața neagră sau tot felul de artificii care să fenteze sistemul
Sunt și câteva măsuri în sectorul privat care să elimine discriminările actuale, dar ele vin la pachet cu dezechilibrele macro pe care inevitabil le vor produce. Spre exemplu, eliminarea scutirii de impozit din IT și eliminarea scutirii de CASS în sectorul de construcții, industria alimentară și agricultură ar fi o repunere pe un făgaș normal pentru sectoarele care plătesc aceste contribuții. Înțelegem necesitatea dezvoltării acestor sectoare, dar nu este normal ca celelalte să susțină acest efort. Până la urmă, fiecare trebuie să aibă șanse egale într-o economie normală. Se pot face intervenții prin măsuri punctuale, dar pe perioade limitate și nu pe spatele celorlalți contribuabili. Era oarecum ca în cazul pensiilor speciale. Muncim toți, contribuim toți, dar unii iau ”supliment de viteză” din banii tuturor. De ce? Pentru că pot…
Și dacă tot am amintit de pensiile speciale, am urmărit cu atenție abureala politică din ultimele zile. De ce abureală? Pentru că nu s-a făcut nimic concret în acest sens. Nici nu mă așteptam să se facă… ”Vom analiza… E nevoie de asumare… E nevoie de o decizie politică… e… ” Și nu a fost altceva decât abureală.
S-au gândit de unde să ia bani în plus. Existau categorii de afaceri care plăteau TVA 5%. În privința industriei alimentare era de înțeles, pentru că diferența până la 19% se regăsea altfel în prețul de la raft. Stați liniștiți, că se va regăsi de acum, în condițiile în care și așa produsele de bază au ajuns la prețuri aberante în comparație cu veniturile. Minunatul stat mai face ”un efort” să ne bage și mai adânc mâna în buzunar. Diferența va fi suportată de consumatorul final, nu de cei din producție sau retail. Aceștia din urmă vor avea și ei de suferit, dar din cauza scăderii volumului.
Impozitarea suplimentară a băncilor? Bună gluma… O veți regăsi în majorarea costurilor creditării.
Impozitarea multinaționalelor pentru a evita șmecheria externalizării profitului? Asta-i altă glumă. Cine le împiedică să facă achiziții fictive, să plimbe banii în încrengăturile de firme pe care și le-au făcut tocmai pentru astfel de scopuri? Și ar fi cazul să vă gândiți serios la povestea externalizării. Țările de unde vin marile multinaționale au impozite mult mai mari decât ale noastre, noi fiind la stadiul de paradis fiscal. Se pot face multe în materie de impozitare corectă, dar cu certitudine astfel de măsuri se iau într-un cadrul legal complex, nu prin texte subțirele prinse într-un proiect pe care guvernul susține că și-l asumă.
Asta-i altă glumă cu ”asumarea răspunderii”. În realitate, atât timp cât un proiect asumat va fi ratat și nimeni nu răspunde concret pentru el, asumarea răspunderii e o poveste în care nici cel mai naiv cetățean nu mai crede.
Rețineți aceste cifre: Impactul bugetar al proiectului de lege – 20 de miliarde strânse din mediul privat și doar 3 miliarde reducere a cheltuielilor statului!!!
Lăsăm împovărarea mediul privat (care oricum se va produce) și revenim la cheltuielile statului. Vă mai amintiți de povestea comasării UAT-urilor care au un număr mic de locuitori? S-a trombonit această reformă cât să credem că se va și produce.
De ce era necesară comasarea unor UAT-uri? Pentru că în fruntea multor primării de comune din țară se află aparate stufoase, înțesate cu cetățeni plătiți din bani publici, care deservesc doar câteva sute de persoane. Satele care compun aceste comune mici puteau fi preluate de UAT-uri mult mai puternice, mult mai dezvoltate, unele dintre ele cu zeci de mii de oameni în spate. Banii publici nu ar mai fi fost cheltuiți pentru salariile unora care plimbă trei hârtii și care așteaptă banii de la rectificările Consiliilor Județene doar ca să aibă de salarii. Știți foarte bine că de altceva nu au bani, adică nu au fix de ceea ce le trebuie cetățenilor. Aceștia au datoria să-și plătească taxele și impozitele doar pentru ca semenii lor privilegiați să aibă de unde să își câștige existența.
Primăriile unor orașe mari au ajuns supe populare pentru mii de angajați din rândurile clientelei politice. Este și cazul Ploieștiului, un oraș falimentar, în căutare permanentă de noi împrumuturi pentru supraviețuire, cu o conducere care refuză să le prezinte contribuabililor situația datoriilor. Ați auzit de vreo restructurare în administrația ploieșteană? Nici nu o să auziți, dar o să plătiți de trei ori mai mult la apa caldă. Era doar un exemplu, unul de actualitate.
După cum spuneam, dacă aveți chef și timp, am lăsat mai sus linkul proiectului. L-am parcurs de trei ori, am căutat în legislație articolele pe care le modifică și cred că pot să îl mai ”perii” de 100 de ori, dar concluzia va fi aceeași: un experiment nereușit, care nu va face altceva decât să crească povara fiscală pe mediul privat și pe populație, doar pentru a menține privilegiile sectorului de stat. Ei nu vor câștiga în plus, dar nici nu vor pierde.
Am remarcat o măsură ca ”va salva” bugetul țării… ”creșterea TVA pentru sălile de sport de la 5 la 19%”. Sunt câteva în fiecare județ. Sunt bune pentru un popor eminamente sedentar. Măsura cu 5% era chiar binevenită pentru încurajarea sănătății prin sport, dar na… ”dă-o-ncolo de mișcare, noi vrem pensii speciale!”
Și uite așa, deficitul bugetar scade, dar asta doar pentru că suntem suficient de proști încât să îl plătim direct sau indirect. Cum nu văd pe nimeni protestând, înseamnă că totul e ok și că urmează să plătim cum am făcut-o mereu.
Ultima decizie a executivului este aceea că măsurile de austeritate nu se aplica pentru ASF,BNR,ANRE,ANCOM și alte agenții și instituții subordonate parlamentului(inclusiv bănci )
Ba dimpotrivă,aici vor crește salariile(ptr șefi de 6 ori un salar de ministru etc.) idem ptr cheltuieli