Pentru a putea beneficia de a treia tranșă din banii europeni, România s-a angajat în fața Comisiei Europene să atingă o țintă de deficit, ceea ce este imposibil fără adoptarea unor măsuri foarte dure.

La nivel oficial, limbajul din comunicare este evident neadaptat transmiterii unor mesaje clare către populație, care la nivel evaziv înțelege că nu urmează o perioadă tocmai ușoară.

Ținta de deficit este este un obiectiv extrem de important, de dorit pentru fiecare stat din lume. Cheltuielile unui stat trebuie să fie mai mici decât veniturile, însă asta se întâmplă doar în teorie, pentru că în practică, cel puțin în cazul României, ne-am obișnuit să cheltuim mai mult decât producem.

Această situație a unui deficit bugetar nepermis de mare ne pune în situația de a ne împrumuta anul cu sume pe care nu avem cum să le restituim la nivelul la care acum suntem capabili să producem/ să generăm venituri din economie.

România are însă șansa să primească bani pentru PNRR cum nu a primit niciodată, o șansă de a-și stimula serios economia, de a-și construi o infrastructură cum nu am avut niciodată. Doar că, acești bani nu se dau oricum, Comisia Europeană impunând condiții dure, mai corect spus garanții că acești bani nu vor fi cheltuiți pe acoperirea găurilor, pe plăți ale unor bugetari. În cazul în care nu îndeplinim condiția de reducere a deficitului, nu vedem banii, ceea ce ne trimite rapid și siguri la un faliment de țară, la incapacitate de plată și toată seria de consecințe devastatoare pentru ceea ce mai merge în societatea noastră. Vorbim nu doar despre agenții economici, ci și despre pensionarii care nu vor mai avea de unde să primească pensiile lunare.

Guvernul a încercat o stratagemă prin care să obțină concesii de la C.E. Ba că urmează să facem, dar avem nevoie de timp, ba că războiul din Ucraina ne-a afectat mai mult decât am prevăzut, plus alte argumente. Nimic despre inacțiunea de până acum, după o perioadă în care la București s-ar fi putut lua măsuri concrete.

Reprezentanții României tocmai au primit, ieri, răspunsuri dure din partea Comisiei Europene, care a analizat măsurile anunțate de coaliția guvernamentală și a concluzionat că sunt insuficiente și ineficiente. Ai noștri sperau să convingă C.E. să accepte un deficit mai mare, cu măsuri aplicabile pe o perioadă mai lungă de timp.

Acum, premierul Ciolacu este cel care va merge la Bruxelles, susținând că îi va convinge pe cei din Comisia Europeană să accepte planul Guvernului României

Marcel Ciolacu: ”Trebuie să depăşim însă toate aceste situaţii complicate şi să ducem România înainte, iar drumul ţării înseamnă astăzi calea reformelor prevăzute în PNRR cu care modernizăm administraţia şi investim miliarde de euro în transport, energie, educaţie, sănătate, agricultură, digitalizare.

După amiază voi pleca la Bruxelles unde mă voi întâlni cu oficialii europeni ca să discut câteva decizii esenţiale pe care trebuie să le luăm împreună pentru ca planul României să meargă cu succes mai departe. Sunt decis să nu renunţ la vreo reformă şi să livrăm tot ce ne-am asumat.

Încheiem renegocierea PNRR, finalizăm noua formă a programului REPowerEU, vom face reforma pensiilor, depunem cererea de plată numărul trei şi vom lua măsurile fiscale care să ne permită dezvoltarea sustenabilă a României. Aşa că astăzi vreau, împreună cu tot cabinetul să trecem în revistă toate jaloanele care trebuie închise pentru a putea depune cererea de plată numărul trei.”

Sunt declarații politicianiste, atât timp cât planul prezentat de Ministerul Finanțelor a fost respins de C.E. Liderii guvernului european susțin că ținta de deficit nu poate fi atinsă cu propunerile făcute până acum, dar măsurile țin în continuare de Guvernul României. S-a sugerat însă că ar fi cazul majorării TVA la 21%. Totodată, guvernanților li s-a reproșat că nu au rezolvat încă problema pensiilor speciale, respectiv a eliminării lor, atât timp cât nu sunt acordate pe bază de contributivitate.

Ce ar fi de făcut?

Oricât ar părea de complicat, o astfel de situație are doar două soluții: reducerea reală a cheltuielilor bugetare sau majorarea taxelor și impozitelor.

În privința reducerii cheltuielilor, se pare că ne-am lămurit. Nu există voință politică, nu există nici interes în afectarea clientelismului de partid, reprezentat masiv în aparatul bugetar și nu există dorința demobilizării aparatului de partid în an electoral.

Reducerea unor posturi care nu erau oricum ocupate s-a dovedit o altă gogoașă ineficientă, o glumă pe care Comisia Europeană nu a gustat-o. Nu am văzut nimic concret în trimiterea pe piața reală a muncii a plimbătorilor de hârtii din instituțiile publice.

Pensiile speciale? Despre ce vorbim? Sunt în plată și vor mai fi!

Dacă nu reducem cheltuielile și este este evident că nu se întâmplă, atunci singura variantă rămasă este creșterea veniturilor bugetare. Asta nu înseamnă stimularea economiei care să producă mai mult, ci, din contră, suprataxarea a ceea ce încă mai funcționează în economie.

Să nu credeți că această suprataxare va afecta doar agenții economici, pentru că orice majorare se va răsfrânge asupra clientului final, asupra consumatorului de bunuri și servicii.

Comisia Europeană nu pare deloc dispusă să facă vreo concesie și, la drept vorbind, nici nu ar trebui, pentru că asta ar însemna în mare măsură să facă jocul politicienilor de la noi, adică să continuăm să tocăm nejustificat de mult cu aparatul bugetar în detrimentul oricărei forme reale de stimulare a creșterii economice.