Spitalul de Pediatrie din Ploiești are nevoie clară de renovare „din temelii”. Culoarele strâmte, atât din spital, cât și din policlinică, și numărul redus de scaune fac un calvar așteptarea. Nimeni nu vine de plăcere la spital, toți au probleme și, cu toate acestea, oamenii nu și-au pierdut decența.
Stau de aproape două ore la ușa cabinetului de ortopedie din policlinică si mai am de stat… Consultațiile se desfășoară greoi, durează mult. Holul este neîncăpător pentru copii și aparținători. Sunt copii de toate vârstele cu probleme diverse. Cel mai mic are doar câteva luni.
Aer condiționat este dar nu prea face față… E cald dar totuși… „se putea și mai rău”, mă gândesc.
Sunt persoane care au ajuns înaintea mea și nu au intrat încă. Nimeni nu și-a pierdut răbdarea… Și încă mai vin…
Din când în când un asisistent iese și cere „actele”, adică biletul de trimitere de la medicul de familie în baza căruia se efectuează consultația. Și oamenii, aparținătorii, se conformează. Sunt strigați pe rând.
Copiii mai stau pe cele câteva scaune, se mai joacă pe telefoanele părinților, sunt cuminți majoritatea.
Atunci când apare câte unul cu o problemă evidentă (gips la picior), părinții își îndeamnă copiii, care nu sunt așa grav (au câte un deget bandajat sau mânuța) să se ridice și să lase pe cei cu probleme evident mai grave.
De asemenea, pentru mamele cu copii în brațe, se face imediat loc. În tot acest sistem bolnav, oamenii își păstrează decența… sunt oameni dincolo de problemele pe care le au.
Sper din suflet ca banii strânși în urma concertului caritabil să rezolve măcar problema spațiului de la Spitalul de Pediatrie Ploiești. Oamenii care vin aici chiar merită condiții mai decente.
