Protestul dascălilor din România este ceva normal. Democrația îți permite să te revolți, să îți ceri drepturile, să lupți pentru ele. La pachet cu fiecare acțiune, indiferent de segmentul social din care vine, apar și ”victimele colaterale”, cei care au de suferit în acele momente. Am observat că protestul dascălilor a împărțit România în două, fiind foarte vehemenți cei care contestă acțiunea revendicativă.
De unde vehemența și chiar ura unora?
Am discutat cu oameni din diverse categorii sociale, oameni care chiar au ceva de spus, care gândesc, neluând de bun tot ce se aruncă în spațiul public, fie sub formă de refulare a unor frustrări, fie pentru a-i decredibiliza pe protestatari.
Profesorii vor bani. Nu, nu sunt niște milogi. Sunt niște oameni care muncesc, care au nevoie de o prezență decentă în societate, dincolo de nevoile personale de acoperit. Când te prezinți în fața elevilor cu haine ponosite, când ajungi la catedră mai mereu cu aceleași haine, nu e deloc ok. Nu e cazul să insist.
Aici apar cei care spun: ”lasă, că fac pregătiri și scot o grămadă de bani!”
Știți foarte bine că nu toți fac, că nu toți predau materiile ”pretabile” pentru meditații. Ceilalți nu au nicio vină. Cineva trebuie să predea și acele materii.
Apoi, sunt cei care spun că dascălii nu-și dau interesul la școală, tocmai pentru ca cei mici să fie nevoiți să facă pregătire. Știu că sunt și astfel de oameni, dar mai știu că nu sunt majoritari, că nu ei sunt cei care dau imaginea întregului sistem. Și mai știu că nu toți sunt Iohannis. ”Ghinion”…
Ați observat că părinții care vorbesc despre dezinteresul unor profesori nu dau niciodată nume?
I-ați văzut protestând pe undeva, reclamând pe la inspectorate, prin presă. Din contră, atunci când primim sesizări, în 99% din cazuri sunt însoțite de rugămintea: ”aș vrea să îmi păstrați anonimatul, ca să nu pățească ăla mic ceva la școală, să nu fie persecutat.”
De ce să își asume, de ce să protesteze, dacă au argumente și pot proba? Mai bine să se scalde în mocirla pe care o reclamă și să se plângă pe la colțuri sau în comentarii pe fb, cu altă identitate. Apoi, tot ei se miră că nu se schimbă nimic.
Salariile mărite la un nivel decent ar rezolva problema sistemului de educație? S-ar termina cu meditațiile?
Nu în totalitate, dar ar fi un bun început. În primul rând, salariile decente ar fi atractive pentru dascăli de calitate. Nu ar mai intra în sistem și personaje care ajung să fie la catedră pentru că nu își găsesc alt loc de muncă. Vorbesc aici despre cei cu acele note jenante la titularizare. Unii abia articulează câte ceva în limba română. Ce Dumnezeu să ai pretenții la predare? Da, salariile motivante i-ar scoate din sistem, pentru că i-ar elimina concurența de calitate.
În altă ordine de idei, observați că țările dezvoltate, cele pe care le considerăm civilizate și către care tindem, au sisteme de educație cu profesori foarte bine plătiți. De aici pleacă totul, de aici vine calitatea, iar efectele se văd. Nu vom ajunge niciodată acolo, atât timp cât facem din învățământ o ”cocălăreală” (n-am găsit altceva relevant).
”România educată” nu se face cu educație plătită cu salarii de muncitori necalificați
Ceea ce ”dă” guvernul azi nu se numește ofertă salarială decentă. Mai degrabă îmi sună a ceaușistul… ”vă mai dau 100 de lei la salariu! Așezați-vă liniștiți!” Mai mult, președintele Iohannis consideră protestul normal, recunoaște că dascălii protestează justificat, dar ”să mai lase și ei din pretenții, pentru că nu sunt bani…”
Zău? Cum nu sunt bani? Pentru ”speciali” sunt bani. Se cufuresc atât de mult să ”taie” specialele, să le impoziteze. Aiurea… o lălăie ca să mai treacă timpul. Le e frică de speciali. De dascăli nu le frică, pentru că dascălii nu îi pot băga la ”pârnaie”.
Realitatea este că trăim într-un sistem falimentar. Noroc cu PNRRul, că mai vin niște bani, care mai circulă câțiva ani pe aici. Se va termina și povestea asta, apoi vom continua să ne împrumutăm (oare cât?), ca să ”susținem” deficitul. Falimentul tot faliment este, atât timp cât nu ești capabil să produci măcar pentru acoperirea a ceea ce consumi. De profit nici nu are sens să discutăm.
O țară ca a noastră, raportându-mă strict la nivelul de educație, nu poate să producă mai mult, pentru că nu învață la școală cum să o facă. Puțini înțeleg, puțini au parte de educație financiară și, pe cale de consecință, puțini se salvează de la falimentul personal.
Nu-i urâți pe dascăli! Înțelegeți că avem nevoie de ei!
O societate zdravănă la cap s-ar solidariza cu protestul dascălilor. Ar înțelege că o societate educată, nu tâmpă așa cum și-o doresc politicienii, ar fi o societate puternică. Poate mulți dintre noi nu vom mai apuca beneficiile unei astfel de societăți, dar să ne gândim măcar la copiii noștri, care să nu mai fie nevoiți să plece din țară.
Din 6000 de dascăli plecați din România, mai mult de jumătate au fost angajați în Marea Britanie. Ce vă spune asta? În ritmul ăsta o să ajungem să îl vedem la catedră pe Dani Mocanu, în caz că realizează că vocația lui este de dascăl. Adevăru-i că bună parte din societatea românească a ajuns să ia lumină de la ăștia ca el.
