Dacă lucrezi la circ și faci echilibristică, atunci Ploieștiul este locul perfect pentru antrenament. Dacă nu lucrezi la circ, oricum trăiești într-un oraș de tot circul. Cumva, dacă ne-ar duce mintea și am avea spirit antreprenorial, am putea să vindem bilete la toate intrările în Ploiești, pentru că așa se face când mergi la circ.
Faptul că unii nu au apă caldă de o lună și nici prea mari șanse să aibă în curând nu sunt, nu pare să deranjeze prea multă lume, atât timp cât nimeni nu protestează. E doar o constatare și nimic mai mult.
Asta cu lipsa apei calde e mai nouă, pentru că în anii trecuți aveam problema gravă a salubrizării. Nici atunci nu a protestat nimeni, deci problema era doar în capul nostru.
Astăzi ne ocupăm de problema milioanelor de cabluri care împânzesc Ploieștiul, de parcă Spiderman e lup galben și și-a luat orașul înapoi. Bine, nici asta nu e o problemă, atât timp cât nimeni nu are nimic de zis, cu excepția noastră, care sigur suntem puși de cineva, ca să stricăm imaginea superbității de oraș.
Să mai asfaltezi serios, să aduci gurile de canal la nivelul carosabilului, să astupi niște cratere cât China, care au toate șansele să ajungă cât fosta URSS? Dar de ce să te deranjezi?
Revin la cabluri. Știți că era o directivă europeană, care ne obliga să îngropăm toate cablurile. Nici nu mai știu când a expirat termenul limită și nici nu contează, dar a expirat. Dar cine sunt ăștia, să ne spună nouă ce să facem? Să fim serioși… au rămas tot așa și au toate șansele să mai dăinuiască în timp, ca mărturie a tehnologizării din ultimii ani. Să fie așa… ca un muzeu în aer liber, să vadă și generațiile viitoare cum era pe vremea noastră.
Trebuie să vă povestesc asta! În urmă cu câțiva ani, mă trezesc la poartă cu un echipaj de la Electrica, hotărât să mă debranșeze. Atât de hotărât, încât au și întrerupt firul. Îmi lasă și o notificare scrisă, sun la ei, le demonstrez că nu am restanțe, constată că nu am și că a fost o ”regretabilă eroare”, apoi mă asigură că în câteva minute vine echipa să mă rebranșeze. Aici începe distracția…
-Nu e cazul să mă rebranșați, pentru că am curent. V-am sunat doar să clarific problema și să nu mă trezesc în următoarea factură cu taxa de rebranșare.
-Cum să aveți curent, că doar v-au debranșat?
-Cum vă spun (și mai aprind o dată lumina, ca să mă conving). Am curent… Și credeți-mă că nu mă văd urcând pe acel stâlp și nici măcar nu intenționez.
Între timp, apare și echipa…
-Ne-au sunat de la dispecerat și ne-au spus că aveți curent.
-Corect! Aveam o rezervă într-un dulap și i-am dat drumul la liber.
-Haideți, terminați cu glumele, că nu avem timp de din astea…
Aproape că iau foc, mă abțin să îi spun că e complet idiot și îi zâmbesc:
-Bine termin cu glumele, doar dacă îmi răspundeți corect la întrebarea: Cine a început?
A realizat că deja eram un pachet de nervi, deranjat de niște inepți, care mai aveau și mult tupeu.
-Deci, cum de aveți curent?
-Păi verificați, că habar nu am din zecile de fire care e al meu. Și nici nu mă interesează.
Ridică nacela autospecialei lor, se uită cu atenție și până la urmă îi dau de cap. Îngaimă ceva despre niște legături aiurea, dar pe care le-au rezolvat. Coboară vesel cel care rezolvase problema, zâmbește și se scuză. Am apreciat și mi-a trecut supărarea, așa că îl întreb:
-Știu că ar trebui să dispară toată căblăraia de pe stâlpi. Aveți idee dacă se intenționează ceva?
Omul a râs și a răspuns cam așa:
-Vedeți orașul ăsta răscolit de șanțuri, apoi reasfaltat? Să vă mai spun ceva. Mai mult de jumătate din cablurile care atârnă pe stâlpi sunt dezafectate. Curent, telefonie, internet, cablu tv, au fost lăsate așa. Și pe noi ne încurcă la intervenții, dar cumva le dăm de cap. Dacă nu-i amendează nimeni. Unele au fost ale unor firme care nici nu mai există.
Mi-a rămas în minte râsul lui, ca o certitudine a faptului că nu se va întâmpla nimic. Și nu s-a întâmplat…
Deci, sunteți de acord să rupem bilete la intrare în Ploiești, dacă tot am transformat în circ orice? (Nu luați acest text ca pe un pamflet, că ne facem de circ și mai rău!…)
