În contextul recentului examen de Evaluare Națională, am tot auzit diverse opinii în legătură cu ce va face copilul în continuare.
Părinții se exprimă astfel: „îl dau la…”, „nu vreau să facă…”, „sper să intre la…”. Asta este majoritatea. Mult prea puțini părinți iau în calcul serios ce își dorește copilul. „Dar el ce vrea să facă?”, este întrebarea pe care o adresez în prima fază părintelui de copil ce urmează să se înscrie la liceu. „Ete na, vrea să facă… Ce să vrea la vârsta asta? Habar nu are!”. Și uite așa, ceea ce vrea copilul ajunge să nici nu conteze.
Și apoi, după 1-2 ani de liceu, părinții încep să se întrebe de ce copiii lor privesc școala cu dezgust, de ce nu vor să meargă la ore, de ce nu vor să învețe…
Când trebuie să faci 4-5-6 ore pe zi ceea ce nu îți place, devine un chin. Și de ce să ne chinuim copiii 4 ani de zile? „Ca să le fie bine 40!”, am primit răspunsul. Dar oare le va fi bine 40?
Citește și: Cele mai bune licee din Prahova în funcție de cea mai bună specializare. 9.41, ultima medie pentru podium
Cea mai mare problemă este atunci când copilul are înclinații spre partea umană, dar este îndemnat să dea „la mate-info” pe motiv că „Dacă se trezește în clasa a XI-a că vrea să se facă medic?”.
Sunt mult prea puțini copiii care, având de la bun început evidente înclinații către profilul uman, o iau brusc în altă direcție în timpul liceului. Acești copii sunt cei care se chinuie patru ani de zile doar pentru ambiția unui părinte că „poate vrea totuși să se facă doctor…”.
O altă „scuză” pe care am auzit-o pentru înscrierea copilului la profilul real a fost aceea că „a avut medie”. Da, exact! Halucinant pentru mine, dar, uneori, așa se întâmplă…
Stăteam de vorbă zilele trecute cu un „zecist” (elev care a intrat la liceu cu media 10) de la CNMV. Bineînțeles era la profilul matematică-informatică. „De ce ai optat pentru mate-info?”, l-am întrebat. „Pentru că am avut medie.”, mi-a răspuns cu o naturalețe care m-a frapat.
De aceeași idee m-am lovit și când am fost la școală să completez opțiunile pentru copilul meu: „Asta e medie de mate-info! Ce faceți la uman?!?!?!”, am fost întrebați direct.
Nu înțeleg. De ani de zile nu reușesc să înțeleg. Problema este că întotdeauna a fost așa. Am sperat că, în timp, mentalitatea se va mai schimba, dar este, din păcate, din ce în ce mai rău.
Citește și: Cea mai mare medie de admitere la liceu din Prahova se situează abia pe locul 50 național. În 2021 a fost pe locul 9
Copiii nu sunt îndrumați să facă ce îi pasionează, ce le place, la ce se pricep, ci se merge pe ideea „ce aduce cei mai mulți bani”. Momentan informatica. Toți părinții vor să-și vadă copiii it-iști. Dar ce se va întâmpla dacă vom fi toți numai informaticieni și matematicieni.
Am mai auzit una bună de tot, care m-a lăsat mască: „Toți proștii se duc la uman și toate proastele se fac profesoare de română!”. Și această judecată „de valoare” a fost emisă acum ceva vreme de un absolvent al clasei a VIII-a de la unul dintre liceele de top din Ploiești.
Se pun etichete: „Dacă ești la uman, ești prost, nu ai putut mai mult…”, „Ce faci cu umanul? Mori de foame!”, „Nu se face carte la uman. Nu învață nimic! Nu vin profesorii la ore!”
Atenție, nu mă refer aici la copiii care au înclinații spre profilul real, nu mă refer la cei cărora le plac științele exacte, nici măcar la cei care nu sunt deciși încă. Mă refer la cei cărora le place să citească, la cei care învață ușor limbile străine, la cei cărora li se pare chinuitor să rezolve probleme de matematică sau fizică. Mă refer la cei visători, la cei orientați spre a observa frumosul, la cei cu talent literar.
Într-o lume abstractă, practică și orientată spre rezultate, ei pot face diferența, ei pot fi sufletul lumii… dacă sunt lăsați!
