Copii care vin acasă cu răni pe mâini. „Ce-ai pățit?”, întreabă părintele. „A, nimic, m-am lovit!”. Și părinții, care nu au timp în acest iureș al societății în care trăim, de multe ori ignoră semnele.
„Moneda rusească” este un joc popular printre copiii de gimnaziu de ani de zile. Nu a avut întotdeauna aceeași răspândire ca în ziua de astăzi, dar se joacă de cel puțin 10-12 ani, din ce am reușit eu să identific.
În ultima vreme însă a prins inclusiv copii din ciclul primar. Aceștia nu ezită în pauze să „facă runde” întregi de „Moneda rusească”. Băncile școlii se pare că sunt ideale pentru învârtitul monedei.
Cum se joacă Moneda rusească
Scopul jocului este să ții o monedă în picioare să se rotească. Pe rând participanții învârt moneda. La cel care cade moneda jocul se oprește și respectivul este lovit puternic cu moneda în pumn.
În acest fel copiii ajung să aibă la nivelul articulațiilor capometacarpiene răni adânci. Cu cât lovești cu moneda mai îndeaproape, cu atât rana este mai adâncă.
De obicei se alege o monedă de 50 de bani deoarece aceasta este mai mare și lasă urme mai adânci.
Poziția „de tragere” este cu degetele arătăror și mijlociu pe masă în timp ce cu degetul mare moneda este proiectată printre celelalte două direct în pumnul celui care a lăsat moneda să cadă.
Nu de puține ori băncile școlilor se pătează de sânge. Cu mâinile însângerate, copiii joacă în continuare? De ce? Este greu de înțeles pentru noi, părinții.
De ce aleg copiii să joace acest joc?
Iulian R., clasa a VI-a: Toți îl joacă. Dacă nu te joci, nu mai exiști, nu mai stă nimeni cu tine…
Mihai, clasa a VIII-a: Ești prost? Cum să nu te joci? E foarte tare!
În plus Tik Tok-ul și Instagramul sunt pline de clipurile încărcate de cei care se laudă cu realizările lor în materie de „monedă rusească”.
Pe de altă parte, unii colegi reacționează diferit: „Sunt nebuni sau proști. Cum să te lovești în halul ăsta până la sânge? Mă apucă groaza când mă uit la mâinile lor!”.
Cu toate acestea nimeni nu vrea să devină „turnător”. Puțini sunt copiii care asistă la joc și spun acasă ce au văzut la școală. Profesorii sunt, de cele mai multe ori, complet dezinteresați de motivele pentru care mâinile elevilor arată cum arată. De obicei două vorbe, o scuză cusută cu ață albă, și discuția este depășită. Asta în cazul fericit dar puțin probabil în care un profesor îl întreabă pe elev ce a pățit la mâini.
În afară de clasicul nume „moneda rusească”, periculosul joc mai este denumit și „monețica” sau „jocu cu moneda”.
Puțini copii în ziua de astăzi nu au auzit de acest joc. Dacă îi întrebi direct, ezită să răspundă, se fâstâcesc și vezi în privirea lor că este un subiect inconfortabil. Nimeni nu vrea să fie „turnătorul clasei”.
Fenomenul a luat amploare la nivel național. Sperăm ca, odată cu mediatizarea subiectului, și conștientizarea părinților, periculosul joc să înceteze.
