Coiful de la Coțofenești, această piesă de patrimoniu cu valoare inestimabilă, simbol al istoriei noastre multimilenare, a reușit o performanță rară: a devenit celebru exact în momentul în care a dispărut. Până atunci, să fim sinceri între noi, era cam în aceeași categorie cu multe alte comori naționale — știm că există, suntem mândri de ele în principiu, dar dacă ne întreabă cineva concret unde sunt sau cum arată… ne uităm ușor în altă parte. Cam ca vărul din Canada, plecat la începutul anilor ’90: știm de el, dar nu l-am recunoaște pe stradă.
Ei bine, cum a fost furat coiful, s-a produs un fenomen spectaculos: România a devenit peste noapte cea mai mare pepinieră mondială de experți în arheologie, patrimoniu și criminalistică din Europa. Internetul a explodat, iar concluzia a venit rapid, fără dubii și fără apel: hoții sunt români. Pentru că, evident, un olandez nu putea face așa ceva. Există, totuși, niște standarde și în infracționalitate și nu ai cum să nu recunoști că, din nou, suntem cei mai buni.
Au apărut apoi reacțiile pline de sensibilitate ale patrioților de serviciu, hrăniți dacic cu fructe de pădure și aer curat, cu o emoție aproape poetică: „De ce, mă, coifule, te-au furat?”. Tonul era de jale națională, dar și de ușor reproș colectiv — că, vezi Doamne, noi nu am avut grijă de el. A fost un moment în care fiecare român s-a simțit, pentru câteva minute, personal responsabil de securitatea patrimoniului. Iar furtul, furtul a lovit în inima poporului asuprit de Europa, de Ursula, de francezi.
Numai că povestea nu se oprește aici, pentru că vine 2 aprilie și apare vestea: coiful a fost găsit. Nu singur, ci cu două brățări, iar zvonurile spun că urmează și a treia. În mod normal, ai zice că urmează bucurie, liniște, poate chiar un dram de mândrie că, totuși, lucrurile s-au rezolvat. Olandezii, în colaborare cu băieții din poliția română — cel puțin până la un moment — au rezolvat problema. Și au arătat că o anchetă penală se poate rezolva și mai înainte de trecerea a 15–20 de ani, așa cum știm noi prin România. Și se mai recuperează și prejudiciul. Așa cum nu știm noi prin România.
Dar asta ar fi prea simplu pentru noi.
Pentru că, între timp, românul a mai evoluat puțin: din expert în furturi a devenit expert în autentificare arheologică. Și verdictul a venit la fel de prompt: „Nu e ăla.” Fără ezitare, fără dubii, fără nevoie de analize. A bubuit internetul, mai frate. Specialiștii au trecut la treabă.
Costel, tinichigiu mecanic, fin cunoscător în arheologie — că doar a reparat atâtea Dacii — a rezolvat speța: „Am văzut eu o poză mai veche, nu e ăla.” Argument beton, greu de combătut chiar și de către muzeografi.
Elena, coafeză cu experiență, fostă lucrătoare la Igiena, cu profesională la bază, actualmente freelancer în sufrageria pe care o împarte cu altă colegă, a intrat și ea în dezbatere, cu observații fine, aproape de laborator: „Brățările sunt două numere mai mici și prea galbene.” Practic, dacă nu trec testul de culoare de la salon, nu au ce căuta în patrimoniu.
Vasile, șofer pe tractor și analist geopolitic în timpul liber, a dus discuția la nivelul următor: „Ne păcălesc ăștia ca să ne abată atenția. Rafila a pierdut sute de milioane la Faizer.” Aici deja intrăm în zona în care coiful devine doar un pion într-o conspirație globală.
Toate aceste opinii, bineînțeles, exprimate cu o ortografie creativă, liberă de orice constrângeri academice, pentru că atunci când ai adevărul, gramatica devine opțională.
Și atunci îți dai seama că adevărata noastră comoară națională nu e coiful. Nici brățările. Nici măcar aurul. Ci talentul unic de a avea o părere despre absolut orice, instant, sigur și definitiv.
Pentru că noi nu doar că le știm pe toate. Și dacă nu le știm, tot le știm, dom’le!
Kassai românul!
Un monument de ironie de doi bani, domnule Botez. Fabrica de stiri a dorit sa ‘aburească’ vestea deciziei de la Bruxelles pentru Pfizer vs Romania de plata a vaccinurilor comandate in exces de guvernele „stabilității” din care si PNL-ul de atunci făcea parte ca si dumneavoastra pe atunci. Era epoca „imparatului” Klaus von Hermanstadt cand au fost comandate in total 120 de milioane de doze de vaccinuri pandemice.
Asa ca mai usor cu bășcălia asta de doi bani.
Pai, ce spuneam eu mai sus ? Exact asa este ! Coiful nu e coif si daca este, este fake. Iar stirea a fost data nu pentru a bucura natiunea romana ca a fost gasit coiful dacic care este getic, ci pentru a o „aburi”. Oricum, suplimentar am aflat ca si eu faceam parte din guvernul „stabilitatii”, ceea ce imi depaseste orice asteptare de la mine insumi. Sa le cer ceva la pensie cand o sa fie cazul. Este cel mai tare comentariu, ever ! :))) PS. Insa rezonez la critica fata de Klaus Iohannis. Nici eu nu l-am „inghitit” vreodata pe Ficus.