Pușca soldatului Schmidt,
Scutul ienicerului Abdel,
Sandaua centurionului Demetrius
Vibrează toate precum un mit,
În care ei toți s-au topit,
Precum un fulger oțelit în nisip.
Bocancii grei și cascheta de metal,
Hangerul și iataganul semilunii,
Lancea și acvila legiunii
Își duc somnul, precum străbunii
Și ruginesc acum toate banal
Sub tălpile noastre, în pământ abisal.
Dar tot n-am aflat ce vrut-au de-aici,
Căci nu mai pot a-mi raspunde;
Ei ori vreun alt de-al lor urmaș;
Nici Șmit alu’ Neamțu’
Sau Bădel alu’ Turcu’
Ori Dumitru alu’ Sutaș.
P.S. Ultimul soldat străin care s-a retras de pe teritoriul țării noastre a fost un infanterist sovietic. Se întâmpla acum 64 de ani…
