Teoretic, suntem o țară de ”fini analiști” ai politicii SUA. Atât de fini, încât nimeni nu ne percepe abilitățile și de aia nici nu ne bagă în seamă.
Este în regulă să nu ai un comportament de individ ignorant, care nu are habar pe ce lume trăiește. De aici și până la a crede că părerea noastră contează în privința contextului din SUA, eventual că putem schimba ceva prin felul în care ne poziționăm, asta devine deja studiu de caz pentru psihiatrie.
Asistăm la un război care nu este al nostru. Noi, printre amărâții lumii, tot trăim cu senzația că putem conta. Până la un punct este amuzant, dacă ne raportăm la ce crede nea Gherorghe, după o dușcă de cocârț. Devine însă grețos felul în care se comportă mulți politicieni români.
Mai exact… până mai ieri, când încă nu se știa dacă Trump rămâne președinte, unul nu a ieșit să spună că omenirea are de a face cu un mitocan, cu unul fără pic de empatie, cu unul pentru care respectul față de omenire este egal cu zero. Mințea Trump și juca teatru mai ceva decât Ponta în zilele lui de glorie. O fi avut și părți bune, apreciate de cei sătui de ritmul accelerat de globalizare, dar care nu luau în calcul faptul că Trump folosește sensibilitatea acestora exclusiv în scop electoral, nu pentru a face ceva concret pentru ei.
În fine, ideea era că niciun politician român nu îndrăznea să zică ceva de Licurici. După ce a început să fie clar că Trump e pe făraș, dar mai ales după ceea ce s-a întâmplat la Capitoliu, aseară, Trump a devenit pentru politicianul român un tip cu un comportament ”inacceptabil”. Cum apar ei pe la tv, cum ”critică dur”, cum își exprimă ”dezaprobarea”, cum sunt alături de valorile democrației. Ba chiar unii le-au transmis mesaje de încurajare americanilor, spunându-le (din experiență, evident) că o să fie bine, că și noi am trecut prin asta și uite ce bine am ajuns. Bine… bine…, dar nu i-am auzit în ultimii 4 ani să mârâie ceva despre permanentele și mult prea evidentele derapaje ale lui Trump.
Cam cu asta rămânem ca țară, după vânzoleala din SUA: cu imaginea politicianul român, căruia nu-i pasă ce kurdistan pupă, dacă acel dos se va așeza pe scaunul care trebuie. Dacă nici noi nu știm geopolitică și nu ne exprimăm, cine să îi mai liniștească pe americani?
