Din articol
Povestea ei, a Alexandrei Ivan, o femeie de 44 de ani, din Breaza, poate fi spusă simplu, dar atât de dureros, chiar cu vorbele ei: „Mă numesc Alexandra. Sunt mamă și sunt soție. Și, mai presus de toate, sunt un om care vrea să trăiască, în ciuda diagnosticului primit: tumoră la colon, cu metastaze la ficat. Medicii din țară mi-au dat 10% șanse de supraviețuire. Eu lupt, însă, pentru fiecare zi care îmi este data de la Dumnezeu”.
Soțul Alexandrei, pompier ISU Prahova, a salvat zeci de vieți, dar nu își poate salva soția
Avea planuri, griji mărunte, zile obișnuite care i se păreau garantate. Astăzi, însă, fiecare zi este un dar, iar fiecare dimineață începe cu aceeași rugăciune: să mai fie aici, pentru a-și vedea băiețelul de doar 8 ani crescând și pentru a-i fi alături soțului, pompier ISU Prahova la Detașamentul Câmpina.
Un om, Adrian Ivan pe numele său, care, de-a lungul timpului, a salvat zeci de vieți. Astăzi, însă, se uită neputincios la soția sa pe care nu o poate ajuta decât fiindu-i alături, pas cu pas și minut cu minut în lupta cu boala cruntă.
Medicii din România i-au dat 10% șanse. Cei din Turcia au promis că o vor ține în viață cât mai mult
Astăzi, Alexandra este în Turcia, la clinica Andalou. Aici, medicii, spre deosebire de cei din România, care au bătut în retragere dându-i 10% șanse la viață, i-au promis femeii că vor face tot ce le stă în putință pentru a-i prelungi zilele.
Cu niște costuri uriașe pentru singurul venit al familiei, salariul de pompier al lui Adrian, dar măcar i-au dat șanse. „Va fi nevoie de minimum un an de ședințe de chimioterapie și terapie moleculară celulară. La două săptămâni va trebui să fim aici, la spitalul din Turcia. Costurile lunare pentru tratament se ridică la 10.000 de euro, o sumă imposibil de acoperit din salariul meu de pompier, care este undeva la 1500 de euro”, ne-a povestit Adrian Ivan, soțul Alexandrei.
Astăzi, femeia de doar 44 de ani nu face altceva decât să se roage și să spere într-o minune. Totul pentru a-i fi alături lui Andreas Nicholas, copilul ei, care are atât de multă nevoie de mama lui aproape.
Mesajul Alexandrei, în zilele acestea de sărbătoare, este unul sfâșietor:
„Mă numesc Alexandra. Am 44 de ani. Sunt din Breaza și trăiesc în Brebu. Sunt mamă și sunt soție. Și, mai presus de toate, sunt un om care vrea să trăiască.
Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să scriu aceste rânduri. Până nu demult, viața mea era simplă și frumoasă. Aveam planuri, griji mărunte, zile obișnuite care mi se păreau garantate. Astăzi, fiecare zi este un dar, iar fiecare dimineață începe cu aceeași rugăciune: să mai fiu aici.
Sunt mamă. Iar când ești mamă, frica nu e pentru tine. Frica e pentru copilul tău. Pentru cine îl va ține în brațe atunci când va avea nevoie. Pentru cine îi va spune „o să fie bine”. Pentru toate momentele pe care încă nu le-am trăit împreună.
Boala cu care mă lupt este agresivă și nemiloasă. Medicii mi-au spus că șansele mele sunt foarte mici, sub 10%. Sunt cifre grele, care dor, dar eu nu pot să renunț. Pentru că atunci când îmi privesc copilul, știu că trebuie să lupt cu tot ce am.
Există o șansă pentru mine. Tratament și operații în Turcia, investigații care îmi pot salva viața. Costurile sunt enorme — aproximativ 90.000 de euro — o sumă pe care familia mea nu o poate strânge singură. Și cel mai greu lucru pentru mine este să cer ajutor. Nu e ușor. Dar este singura mea speranță.
Soțul meu este pompier. Un om care salvează vieți în fiecare zi. Acum, însă, nu poate face nimic altceva decât să stea lângă mine și să spere că voi rămâne. Că nu va trebui să-i spună copilului nostru o poveste pe care niciun copil nu ar trebui să o audă.
Suntem în perioada Crăciunului. O perioadă în care vorbim despre bunătate, despre lumină, despre a fi mai buni unii cu alții. Pentru mine, Crăciunul nu mai înseamnă cadouri. Înseamnă speranța că voi mai fi aici. Că voi mai auzi colinde. Că îmi voi mai strânge copilul în brațe.
Nu cer minuni. Nu cer imposibilul. Cer o șansă.
Dacă puteți să mă ajutați, vă mulțumesc din inimă. Fiecare donație, oricât de mică, înseamnă timp pentru mine. Vă mulțumesc că m-ați ascultat. Vă mulțumesc că îmi dați o șansă la viață”
Donațiile pentru ca Alexandra să aibă o șansă la viață se pot face in contul bancar:
RO41BTRLRONCRT0425383301
deschis la Banca Transilvania pe numele Ivan Alexandra Alice, sau pe revolut la următorul link:
